Decizia CCR nr. 649/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 încalcă prevederile constituționale privind, pe de o parte, calitatea legii, iar, pe de altă parte, reglementarea prin lege organică a regimului juridic general al proprietății și al moștenirii și, respectiv, a celorlalte domenii pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice. Invocă jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia legea trebuie să instituie norme clare, previzibile și accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrarul. Arată că documentele justificative vizate de norma de incriminare nu sunt stabilite prin lege, ci prin acte normative infralegale, și anume prin ordine ale ministrului agriculturii și dezvoltării rurale. Mai susține că, în cauză, acordurile de colaborare întocmite de cele două persoane fizice autorizate cu o societate cu răspundere limitată sunt conforme exigențelor Codului civil, chiar dacă nu sunt enumerate exemplificativ într-un ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, ceea ce înseamnă că nu se încadrează în latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât aceste documente legale nu au avut ca scop obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. Totodată, arată că „aceste acorduri de colaborare, considerate ca documente legale, se raportează și la calitatea de utilizator, condiție care a fost îndeplinită de inculpat, întrucât acesta a exploatat personal terenurile agricole și a declarat corect suprafața totală utilizată“. ...