Decizia CCR nr. 61/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că reglementarea art. 107 din Legea nr. 46/2008 este neconstituțională în măsura în care include în sfera răspunderii penale și acțiunile specifice exercitării prerogativelor fundamentale ale dreptului de proprietate particulară - posesie, folosință, dispoziție - asupra vegetației forestiere din afara fondului forestier național, vegetație asupra căreia o autoritate administrativă sau o altă autoritate statală nu a instituit, cu știința proprietarului, printr-un act subsecvent legii, o dispoziție, o regulă, o măsură de restricționare a acestor prerogative. În concret, sancționarea penală a proprietarului, care pe fondul său (teren proprietate exclusivă) înființează plantații de vegetație sau acceptă constituirea prin regenerare naturală de vegetație forestieră, pe care apoi o exploatează în folos personal, ca un bun proprietar, contravine Legii fundamentale. Astfel, în art. 44 din același act normativ se afirmă că inexistența unui act administrativ sau de altă natură, emis de către o autoritate a statului, prin care să se instituie a anumită restricție în exercitarea acestui drept (cum ar fi interdicția de tăiere, de înstrăinare, de cultivare a unei anumite specii sau de instituire de reguli de circulație a productului obținut prin exploatarea propriului teren) dă dreptul acestui proprietar să folosească și să dispună de bunul produs prin efort propriu, exclusiv potrivit nevoilor sale. Orice restricționare a proprietății, la care se referă art. 44 din Codul silvic, necesită intervenția normativă subsecventă a unei autorități statale, intervenție concretizată printr-un act de decizie - de regulă administrativ - care poate fi opus proprietarului și care, automat, dă dreptul acestuia de a accede la justiție, în cazul în care consideră că actul restrictiv al dreptului său de proprietate este abuziv, nelegal, inoportun etc. ...