Decizia CCR nr. 644/2021Punctul 14

14. Tribunalul București - Secția I penală opinează, în Dosarul nr. 1.999D/2018, că art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 și, respectiv, art. 81 din Legea nr. 304/2004 sunt norme legislative clare și previzibile ce reglementează în concret procedura distribuirii dosarelor către procurori în raport cu o serie de criterii obiective cuprinse, ca atare, în regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 1.643/C/2015. Din această perspectivă, apreciază că a fost voința legiuitorului să facă această distincție în procesul de legiferare - distribuire și, respectiv, repartizare aleatorie -, voință care nu contravine în niciun mod Legii fundamentale și exigențelor convenționale. Reține că în practica judiciară s-a statuat că lipsa de imparțialitate sau independența organelor de urmărire penală nu poate fi prezumată, ci este necesar a fi dovedită prin mijloace puse la dispoziția procurorului prin diverse modalități - recuzare sau sesizarea inspecției judiciare. Totodată, apreciază că distribuirea dosarului unui procuror, care avea și calitatea de inspector, nu înlătură/diminuează în niciun mod echitatea procedurii privind distribuirea dosarelor în faza urmăririi penale. Consideră că prevederile art. 2 și ale art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, ale art. 81, precum și dispozițiile generale privind procedura judiciară cuprinse în titlul I capitolul III din Legea nr. 304/2004 nu afectează dreptul părții la un proces echitabil și nu intră în contradicție cu prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, respectiv cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Apreciază, totodată, că textele de lege criticate nu afectează principiul imparțialității, nefiind în contradicție cu prevederile art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală. ...