Decizia CCR nr. 594/2021Punctul 27

27. Comparând aceste dispoziții cu cele ale art. 107 alin. (1) lit. b) și ale art. 109 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, criticate în prezenta cauză, se constată că, chiar dacă elementul material al laturii obiective al infracțiunilor reglementate de aceste texte se referă, în parte, la fapte ce pot constitui contravenții, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor respective impune o dublă condiționare: repetabilitatea faptei („fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an“) și cuantumul prejudiciului, superior celui pentru care fapta constituie contravenție („cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior“). Astfel fiind, nu poate fi reținută „identitatea de obiect“, drept componentă-cheie a principiului ne bis in idem, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului invocate. Cu alte cuvinte, incriminarea nu intervine pentru „aceeași faptă“, sancționată contravențional, ci numai dacă fapta respectivă are caracter de repetabilitate și prejudiciul produs este superior celui reținut în cazul contravenției. Nefiind întrunită această identitate, nu se poate reține încălcarea, prin normele criticate, a principiului ne bis in idem. ...