Decizia CCR nr. 503/2021Punctul 6

6. Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (3) și ale art. 4 alin. (9) -(15) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 este neîntemeiată. În acest sens, arată că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013, inspectorii antifraudă detașați în cadrul parchetelor își desfășoară activitatea sub autoritatea exclusivă a conducătorului parchetului în cadrul căruia funcționează. Ca atare, legiuitorul a prevăzut în mod expres că inspectorii antifraudă, pe durata detașării lor în cadrul parchetelor, se supun exclusiv autorității procurorilor, fiind ruptă orice legătură funcțională între aceste persoane și Direcția generală antifraudă fiscală, din cadrul căreia au fost detașați. Astfel, nu se poate susține că inspectorii antifraudă detașați în cadrul parchetelor ar avea dublă subordonare, atât față de puterea executivă, cât și față de Ministerul Public, parte a autorității judecătorești. Judecătorul de cameră preliminară constată, totodată, că folosirea unor specialiști în vederea lămuririi urgente a unor fapte sau împrejurări ale cauzei este reglementată expres de prevederile art. 172 alin. (9) din Codul de procedură penală, iar dispozițiile art. 172 alin. (10) din același cod permit ca o astfel de constatare să fie efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora. Legiuitorul a dat posibilitatea organului de urmărire penală să aprecieze dacă apelează pentru efectuarea raportului de constatare la un specialist din cadrul instituției sau la unul din afara acesteia. Ca atare, nu poate fi primită nici susținerea în sensul că specialiștii la care pot apela procurorii sunt, în mod exclusiv, persoane care au calitatea de funcționari publici în cadrul unității de parchet. De altfel, în practică, se întâlnesc frecvent situații în care rapoartele de constatare sunt efectuate de specialiști care nu se află sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorului, spre exemplu, rapoartele de constatare întocmite de specialiști din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, persoană juridică de drept public nesubordonată Ministerului Public, sau rapoartele întocmite de specialiști din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici“ și al serviciilor județene de medicină legală. Faptul că întocmirea unui raport de constatare este realizată de către inspectori antifraudă detașați la parchet și care sunt angajați ai Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu conduce în mod obligatoriu la concluzia că se încalcă egalitatea armelor, libertatea administrării și aprecierii probelor, dreptul la apărare și egalitatea în fața legii, consacrate de prevederile art. 16 alin. (2) , ale art. 21 alin. (3) și ale art. 24 alin. (1) din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, menționează că dreptul la un proces echitabil reglementat de dispozițiile art. 6 din Convenție se apreciază prin raportare la ansamblul procedurilor judiciare desfășurate împotriva inculpaților, iar nu prin raportare la o singură fază procesuală, respectiv faza de urmărire penală. În același timp, în cursul judecății în fond, dacă instanța apreciază că sunt întrunite cerințele art. 100 și ale art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală, poate dispune, cu respectarea principiului egalității armelor, întocmirea unui raport de expertiză în care să fie analizate obiectivele pe care inculpații le solicită a fi lămurite de un expert independent și, respectiv, să fie analizate eventualele obiecțiuni ale inculpaților la raportul de constatare întocmit. Nu trebuie uitate, sub acest aspect, specificul fazei de urmărire penală - caracterul nepublic al acesteia - și nici împrejurarea că se apelează la opinia unui specialist din domeniu tocmai pentru a ajuta activitatea de urmărire penală în vederea atingerii scopului prevăzut de dispozițiile art. 285 din Codul de procedură penală. Prin urmare, dispozițiile art. 3 alin. (3) și ale art. 4 alin. (9) -(15) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 nu încalcă prevederile art. 16 alin. (2) , ale art. 21 alin. (3) și ale art. 24 alin. (1) din Constituție și ale art. 6 din Convenție. Mai menționează că inspectorii antifraudă sunt abilitați de lege să acorde suport tehnic de specialitate procurorului în efectuarea urmăririi penale exclusiv în cauzele având ca obiect infracțiuni economico-financiare, fără a exercita atribuții specifice organelor de urmărire penală. Din contră, întocmirea rapoartelor de constatare de către acești specialiști nu se realizează din proprie inițiativă, ci doar la solicitarea procurorului, care stabilește obiectivele raportului de constatare, specialiștii antifraudă având obligația de a răspunde acestora. Așadar, activitatea specialiștilor se limitează la exprimarea unei opinii tehnice în domeniul în care sunt necesare cunoștințele acestora, astfel că textele de lege criticate nu încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 131 din Constituție. ...