Decizia CCR nr. 469/2021Punctul 43

43. Aplicând în cauză considerentele generale rezultate din jurisprudența Curții Constituționale referitoare la analiza condițiilor prevăzute de lege pentru numirea de către Parlament a unor persoane în funcții publice, Curtea constată că analiza aspectelor invocate de autorul sesizării presupune o evaluare și apreciere ce revin exclusiv Senatului și care se încadrează în marja sa de apreciere, în calitate de autoritate ce realizează numirea președintelui Consiliului de monitorizare. Astfel, toate aspectele invocate de autorul excepției, care, în opinia, acestuia, ar afecta percepția de independență a Consiliului de monitorizare, constituie aprecieri subiective cu privire la persoana numită, prin hotărârea Senatului criticată, în funcția de președinte al Consiliului de monitorizare, fără a constitui o încălcare a vreuneia dintre condițiile obiective prevăzute de Legea nr. 8/2016 pentru ca o persoană să poată ocupa această funcție. Criticile invocate de autorul sesizării referitoare la persoana numită în funcția de președinte al Consiliului de monitorizare constituie cel mult aspecte care țin de analiza îndeplinirii condiției prevăzute la art. 6 lit. c) din Legea nr. 8/2016, și anume aceea a „expertizei în domeniul drepturilor omului, în mod special în materia drepturilor persoanelor cu dizabilități“ sau care se circumscriu unei cerințe generale, neprevăzută expres de Legea nr. 8/2016, privind buna reputație profesională și morală pentru numirea în orice funcție publică. Însă, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, analiza condițiilor subiective necesare pentru numirea într-o funcție de către Parlament nu intră în competența sa de verificare, ci în competența exclusivă a Parlamentului. În concluzie, și această critică de neconstituționalitate referitoare la Hotărârea Senatului nr. 56 din 26 aprilie 2021 privind numirea președintelui Consiliului de monitorizare este inadmisibilă. ...