Decizia CCR nr. 450/2021Punctul 12

CCR · decizie de neconstituționalitate · 29.06.2021 · dosar 8.023/30/2017
Punctul 12
12. În dosarele nr. 844D/2018 și nr. 935D/2018, autorii excepției de neconstituționalitate formulează aceleași critici cu privire la deținerea de către aceeași persoană, în cadrul unei cauze penale, a unei triple calități, de denunțător, de martor și de colaborator al organelor judiciare. În ceea ce privește prevederile art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, se arată că acestea sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât noțiunea de „funcție publică de orice natură“ nu este definită în legislația penală, motiv pentru care aceasta nu poate avea, în sensul legii penale, un alt înțeles decât cel prevăzut la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Or, prin Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a hotărât că medicul angajat cu contract de muncă întro unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal. Se menționează faptul că, prin decizia anterior referită, s-a reținut că sintagma „funcție publică de orice natură“, în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul penal, definește o categorie mai largă decât funcția publică, așa cum este înțeleasă în dreptul administrativ, iar noțiunea de „funcționar public“ este mai cuprinzătoare decât cea la care se referă art. 2 din Legea nr. 188/1999. Se susține că viziunea Înaltei Curți de Casație și Justiție astfel exprimată este similară cu cea referitoare la raportul dintre sintagma „funcționar public în sensul legii penale“ și sintagma „funcționar public“ astfel cum aceasta este definită la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999. Se susține că o astfel de argumentație nu poate fi acceptată și că soluția juridică criticată încalcă standardele de calitate a legii. ...
Sursa oficială ↗