Decizia CCR nr. 423/2021Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că, în practica sa constantă, Curtea Constituțională a stabilit că atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept. Se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 și se arată că, din lecturarea considerentelor acestei decizii, rezultă că, în aprecierea instanței de contencios constituțional, în materie de competență, regula este că Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursul, iar în mod excepțional, în cazuri anume prevăzute de lege, recursul se judecă de instanța ierarhic superioară. Cauza pendinte nu este o situație de excepție, astfel încât recursul este, conform considerentelor deciziei Curții Constituționale, de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prevederile legale criticate dispun obligativitatea hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție de declinare a competenței pentru instanța inferioară, însă, în speță, o astfel de hotărâre este contrară unei decizii de admitere a instanței de contencios constituțional, ambele fiind obligatorii pentru instanța de judecată. Totodată, se mai arată că data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 (20 iulie 2017) are relevanță exclusiv asupra admisibilității/inadmisibilității recursului, iar nu cu privire la competența de soluționare a acestei căi de atac extraordinare, competență pe care legiuitorul a dat-o în mod expres instanței supreme. Dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „erori materiale“ nu se înțelege o încălcare a principiilor fundamentale ale procesului civil prevăzute de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 6 alin. (1) privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, respectiv dreptul la un proces echitabil (art. 6), legalitatea (art. 7), egalitatea (art. 8), dreptul la apărare (art. 13), contradictorialitatea (art. 14) și oralitatea (art. 15). În cazul în care prin sintagma „erori materiale“ nu se înțelege o astfel de încălcare, ce nu a putut fi cunoscută de parte decât la sfârșitul procedurii, odată cu comunicarea motivării hotărârii, dispoziția legală prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) , ale art. 24 alin. (1) și ale art. 124 alin. (1) din Constituție, întrucât, în lipsa unei alte căi procedurale interne, nu deschide calea retractării unei hotărâri definitive date cu încălcarea drepturilor garantate de Constituție. ...