Decizia CCR nr. 269/2021Punctul 25

25. Se consideră, de asemenea, că se aduce atingere și dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Constituție, întrucât reglementarea cauțiunii încalcă cerința accesului gratuit la jurisdicțiile speciale administrative, rezultând astfel o nesocotire in extenso a accesului liber la justiție, ca și componentă a dreptului la un proces echitabil. Arată că potrivit art. 21 alin. (4) din Constituție, jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite, or, prin prevederile de lege criticate, care stabilesc în sarcina contestatorului obligativitatea achitării unei cauțiuni fără a fi cazul suspendării procedurii și fără a menționa vreo situație în care această cauțiune ar putea fi restituită, se aduce atingere acestei norme constituționale. În acest context invocă Decizia Curții Constituționale nr. 5 din 15 ianuarie 2015, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că prevederile art. 271^2 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, care prevăd reținerea necondiționată a garanției de bună conduită în cazul respingerii contestației/ cererii/plângerii, sunt neconstituționale, fiind îngrădit accesul liber la justiție. Se susține că atât prin cuantum, cât și prin configurarea sa juridică, cauțiunea este de natură a impieta grav asupra drepturilor operatorilor economici la un remediu efectiv împotriva actelor autorităților contractante, cu atât mai mult cu cât este aplicabilă și pentru cazul în care nu se solicită suspendarea procedurii, iar în acest context învederează faptul că liberul acces la justiție este consacrat ca drept cetățenesc fundamental atât prin Constituția României, cât și prin art. 10 din Declarația universală a drepturilor omului și prin art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. ...