Decizia CCR nr. 213/2021Punctul 16

16. Cu privire la critica potrivit căreia sintagma „aspectele sesizate sau cunoscute“ din cuprinsul art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 este lipsită de claritate și previzibilitate, întrucât lasă posibilitatea persoanei care trebuie să emită dispoziția de cercetare prealabilă să stabilească în mod arbitrar, pe criterii subiective, conținutul acestei expresii, care atrage cercetarea prealabilă a unui polițist, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 693 din 6 octombrie 2020, precitată, paragrafele 33-35, netemeinicia acestei susțineri. Aplicând considerentele de principiu rezultate din jurisprudența sa referitoare la cerințele de claritate și previzibilitate ale legii, Curtea a reținut că sintagma „aspectele sesizate sau cunoscute“ întrunește exigențele de claritate și previzibilitate ale legii, având în vedere că normele juridice nu există în mod izolat, ci ele pot și trebuie interpretate și raportate la întreg ansamblul normativ din care acestea fac parte, respectiv la Legea nr. 360/2002. Așadar, sintagma „aspectele sesizate sau cunoscute“ din cuprinsul art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 se referă, în fapt, la modalitățile prin care organele prevăzute la art. 59 alin. (2) din lege, și anume „a) persoana care are competența de numire în funcție a polițistului cercetat sau șeful unității ierarhic superioare; b) șeful unității sau instituției de învățământ din Ministerul Afacerilor Interne la care polițistul este delegat sau detașat ori la care urmează cursuri sau susține examene de carieră; c) șeful instituției subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competențe de coordonare și control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru polițiștii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detașați la aceste servicii“, iau cunoștință de fapta săvârșită. Cu alte cuvinte, acestea echivalează, pe de o parte, cu o sesizare/reclamație făcută de o persoană interesată, iar, pe de altă parte, cu o sesizare din oficiu referitoare la fapte ce pot constitui abateri disciplinare. Curtea a mai reținut că nu orice persoană are competența de a se sesiza din oficiu și de a declanșa cercetarea disciplinară, ci doar cele prevăzute de art. 59 alin. (2) din lege. Ca atare, dispunerea cercetării prealabile disciplinare este o etapă a procedurii disciplinare, astfel că, în situația în care cercetarea disciplinară nu a fost dispusă de către persoanele prevăzute de art. 59 alin. (2) din lege sau nu respectă normele legale în materia răspunderii disciplinare, aceste aspecte pot fi verificate de instanța judecătorească, în cadrul controlului declanșat cu privire la sancțiunea aplicată și la procedura urmată. ...