Decizia CCR nr. 283/2023Paragraful 15

Din cele de mai sus se observă că deciziile menționate au fost pronunțate în cadrul controlul a posteriori de constituționalitate, deci în cazuri/litigii concrete. În aceste decizii, Curtea a stabilit că nu are competența constituțională de a se substitui în rolul puterii legiuitoare, a Parlamentului, pentru a stabili cuantumul pragului valoric/intensitatea vătămării intereselor legitime, motiv pentru care a respins excepția ca inadmisibilă. În aceleași decizii însă a constatat obligația Parlamentului de a reglementa în text un anume prag valoric/intensitate a vătămării intereselor legitime, întrucât în lipsa acestuia poate fi afectată calitatea legii, și chiar unele drepturi fundamentale. Menționăm că instanța constituțională nu a apelat la sancțiunea ultimă și cea mai puternică, aceea a constatării neconstituționalității normei de incriminare pentru lipsa intervenției legiuitorului, tocmai pentru că o asemenea sancțiune ar fi dus la dezincriminarea totală a abuzului în serviciu, cu toate consecințele pe care le-ar fi implicat Decizia nr. 651/2018 (asimilarea efectelor unei asemenea decizii cu efectele unei legi de dezincriminare).