Decizia CCR nr. 283/2023Paragraful 16

Or, textul de incriminare nu este în sine neconstituțional, însă, în aplicarea art. 23 alin. (12) din Constituție, se impunea, ca o garanție pentru asigurarea securității juridice, delimitarea din punct de vedere normativ a infracțiunii reglementate de alte forme de răspundere extrapenale. Un asemenea mijloc a fost identificat de Curtea Constituțională, respectiv stabilirea unui prag valoric/a unei intensități a vătămării intereselor legitime. Aceste decizii au creat obligația constituțională a Parlamentului de a pune de acord textele legale din Codul penal inclusiv cu considerentele formulate de Curte. Legea de modificare și completare a Codului penal tocmai acest lucru a urmărit, însă a persistat în omisiunea legislativă. Curtea Constituțională fiind sesizată în cadrul controlului de constituționalitate a legii în procedura a priori, înainte de promulgare, valorificând considerentele jurisprudenței sale anterioare, consolidate, ar fi trebuit să ajungă la soluția de admitere a criticilor formulate, fiind într-un deplin consens cu considerentele precedente/anterioare. Lipsa acțiunii legiuitorului echivalează cu neîndeplinirea unei obligații constituționale fixate în privința sa, drept care aceasta se reflectă chiar în conținutul art. I pct. 3 din legea criticată și generează neconstituționalitatea sa.