Decizia CCR nr. 172/2021Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, mai întâi, explică, pe scurt, în ce constau susținerile autorului excepției cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate, iar, apoi, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată în prezenta cauză a plecat de la o lectură greșită a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, articol ce stabilește ca element de tipicitate al infracțiunii - care determină diferența dintre această infracțiune și contravenție, pe de o parte, și diferența dintre formele agravate ale infracțiunii, pe de altă parte - valoarea materialului lemnos sustras, respectiv o valoare patrimonială a unui bun, neavând în vedere noțiunea de prejudiciu ecologic cu care operează prevederile art. 107 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Se susține că infracțiunea prevăzută la art. 109 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic este o infracțiune tipică de furt, în cazul său, prejudiciul fiind echivalent cu paguba efectiv produsă, adică cu minusul patrimonial produs persoanei vătămate. Se arată că valoarea patrimonială a cantității de lemn sustras este o chestiune de fapt, o chestiune de probă, care se stabilește prin orice mijloc de probă ce poate fi administrat în cauză. Se susține, însă, că stabilirea în concret a valorii materialului lemnos ce constituie obiectul material al infracțiunii de furt de arbori nu este o chestiune determinată sau limitată de conținutul art. 109 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic sau de dispozițiile ordonanței de urgență ce reglementează prejudiciul ecologic. Faptul că în practică se recurge la o asimilare artificială a acestor valori patrimoniale, respectiv a valorii bunului sustras și a prejudiciului ecologic prevăzut la art. 107 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, ar putea fi o greșeală de aplicare a textului, iar faptul că instanțele sau organele judiciare preiau, necenzurată, valoarea prejudiciilor stabilită de partea civilă reprezintă tot o eroare de aplicare a textului criticat, și nu o greșeală de conținut a acestuia. Se arată că, așa fiind, prejudiciul rezultat din săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 107 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic nu se stabilește prin complinirea normei criticate cu o normă extrapenală și că valoarea medie a masei lemnoase pe picior, care constituie criteriul de comparație pentru încadrarea textului în forma tip sau în una dintre formele agravante ale infracțiunii, este stabilită, la rândul ei, prin lege. Pentru aceste motive se susține că textul criticat este constituțional, întrucât norma analizată este completă și predictibilă. ...