Decizia CCR nr. 174/2021Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Se arată că principalele motive pentru care autorul critică dispozițiile art. 340 din Codul de procedură penală sunt că textul criticat reglementează doar plângerea împotriva soluției de clasare, precum și că legiuitorul nu a reglementat o procedură conform căreia să fie controlate, încă din timpul urmăririi penale, și alte dispoziții ale procurorului. Se susține că aceste critici nu vizează constituționalitatea art. 340 din Codul de procedură penală, ci completarea dispozițiilor procesual penale analizate, prin instituirea unei proceduri pe care legiuitorul nu a prevăzut-o. Se arată că, în acest sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională, sub regimul Codului de procedură penală din 1968, prin Decizia nr. 1.175 din 15 septembrie 2011, prin care o critică similară a fost respinsă ca inadmisibilă, dar și faptul că, într-o practică mai recentă, pentru motive similare, aplicabile mutatis mutandis, instanța de contencios constituțional a respins, tot ca inadmisibilă, o excepție de neconstituționalitate similară, prin Decizia nr. 29 din 19 ianuarie 2017 și Decizia nr. 610 din 28 septembrie 2017. Se arată că există însă și o practică în sens contrar a instanței de contencios constituțional care, în alte decizii, cum sunt Decizia nr. 434 din 4 iulie 2019 și Decizia nr. 63 din 28 ianuarie 2021, a respins, ca neîntemeiate, excepții de neconstituționalitate similare. Pentru acest motiv, se solicită, în subsidiar, respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, pentru considerentele reținute în jurisprudența anterior menționată. ...