Decizia CCR nr. 126/2021Punctul 15

15. Plecând de la aceste premise, Curtea a reținut că aptitudinea declarației de a produce consecințe juridice decurge, în primul rând, din lege, în condițiile în care legea este cea care stabilește, de regulă, obligativitatea declarației, condițiile și termenele în care trebuie făcută și îi determină efectele. În aceste condiții, Curtea a constatat că existența cazurilor în care legea prevede că declarația produce consecințe juridice nu prezintă nicio dificultate, întrucât se va ține seama de actul normativ care prevede această însușire a declarației (de exemplu, declarațiile de stare civilă, declarațiile de venituri, de impunere etc.). În același fel, Curtea a reținut că aptitudinea declarației de a produce consecințe juridice poate decurge din anumite împrejurări de fapt, cel mai adesea neprevăzute, cum este cazul situațiilor excepționale (forța majoră, starea de necesitate) care nu îngăduie întârzieri pentru luarea în considerare a unor declarații. Așadar, uneori, împrejurările de fapt - situațiile excepționale, precum starea de necesitate sau forța majoră - fac ca o declarație să fie producătoare de consecințe juridice. Cu alte cuvinte, Curtea a reținut că declarațiile ce servesc, potrivit împrejurărilor, la producerea unor consecințe juridice sunt cele care se fac în împrejurări excepționale - cum sunt evenimentele externe, imprevizibile, absolut invincibile și inevitabile (forța majoră) ori pericolul imediat și care nu poate fi înlăturat altfel (starea de necesitate), când producerea consecințelor juridice nu poate suferi nicio amânare. ...