Decizia CCR nr. 631/2019Punctul 16

16. Față de criticile formulate, Curtea constată că, potrivit doctrinei, aptitudinea declarației de a produce consecințe juridice decurge, în primul rând, din lege, în condițiile în care legea este cea care stabilește, de regulă, obligativitatea declarației, condițiile și termenele în care trebuie făcută și îi determină efectele. Existența cazurilor în care legea prevede că declarația produce consecințe juridice nu prezintă nicio dificultate, întrucât se va ține seama de actul normativ care prevede această însușire a declarației (de exemplu, declarațiile de stare civilă, declarațiile de venituri, de impunere etc.). Totodată, aptitudinea declarației de a produce consecințe juridice poate decurge din anumite împrejurări de fapt, cel mai adesea neprevăzute, cum este cazul situațiilor excepționale (forța majoră, starea de necesitate) care nu îngăduie întârzieri pentru luarea în considerare a unor declarații. Așadar, uneori, împrejurările de fapt - situațiile excepționale, precum starea de necesitate sau forța majoră - fac ca o declarație să fie producătoare de consecințe juridice. Cu alte cuvinte, Curtea reține că declarațiile ce servesc, potrivit împrejurărilor, la producerea unor consecințe juridice sunt cele care se fac în împrejurări excepționale - cum sunt evenimentele externe, imprevizibile, absolut invincibile și inevitabile (forța majoră) ori pericolul imediat și care nu poate fi înlăturat altfel (starea de necesitate), când producerea consecințelor juridice nu poate suferi nicio amânare. ...