Decizia CCR nr. 120/2021Punctul 4

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, considerând, în esență, că textul de lege criticat instituie garanții ale participării efective a inculpatului la procesul penal, sintagma „a da explicații“ referindu-se la dreptul inculpatului de a da lămuriri cu privire la acuzație pe tot parcursul cercetării judecătorești, indiferent dacă acesta a dat o declarație inițială. Rămâne la latitudinea inculpatului dacă dorește să dea explicații în exercitarea dreptului la apărare, având, totodată, posibilitatea de a pune întrebări coinculpaților, persoanei vătămate și celorlalte părți. Apreciază că din textele criticate nu rezultă interpretarea dată de autorul excepției acestora, ci, contrar celor susținute de autor, acesta are posibilitatea de a da declarații în tot cursul procesului penal, astfel cum rezultă și din dispozițiile art. 376 alin. (5) din Codul de procedură penală, în temeiul cărora instanța poate dispune schimbarea ordinii cercetării judecătorești atunci când este necesar. În ceea ce privește reascultarea inculpatului, apreciază că sensul literal al acesteia presupune o ascultare a inculpatului în exercitarea dreptului de a face declarații, ca o componentă a dreptului la apărare. Faptul că într-o anumită cauză instanța a interpretat dispozițiile în sensul că inculpatul s-ar fi prevalat sau nu de dreptul la tăcere nu poate face obiectul excepției de neconstituționalitate, deoarece acest aspect vizează aplicarea legii de către instanța de judecată. ...