Decizia CCR nr. 101/2021Punctul 100

100. Art. 10 alin. (1) prevede că „În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9 [...]“ instanța judecătorească poate aplica pedeapsa cu amenda sau aplică numai pedeapsa cu amenda, după caz. Trimiterea la art. 9 din lege nu comportă probleme, nefiind criticată, astfel că problema ridicată vizează norma de trimitere la art. 8 din lege. Este de observat că ambele alineate ale art. 8 au fost modificate prin legea criticată în sensul prevederii amenzii ca pedeapsă principală, alături de închisoare. Prin urmare, din succesiunea modificărilor operate rezultă că art. 10 se referă la ambele alineate ale art. 8. Este adevărat că numai alineatul (1) exprimă o autentică infracțiune de evaziune fiscală, însă, alineatul (2) reglementează o infracțiune conexă care are o legătură indisolubilă cu alineatul (1) , întrucât aceasta reglementează o infracțiune care intră în scopul asocierii în vederea comiterii acelei infracțiuni expres nominalizate. Așadar, nu ar fi posibil ca persoana vizată să beneficieze de o cauză de nepedepsire pentru infracțiunea care intră în scopul asocierii, iar asocierea în sine să fie pedepsită din punct de vedere penal. Prin urmare, norma de trimitere la art. 8 se referă atât la infracțiunea de evaziune fiscală propriu-zisă, cât și la cea conexă acesteia. De altfel, și textul în vigoare are același conținut normativ, stabilind în mod expres că: „În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9 [...]“ limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate, ceea ce înseamnă că și pentru infracțiunea conexă de asociere în vederea săvârșirii faptei de evaziune fiscală prevăzută de alin. (1) operează această cauză de aplicare a pedepsei amenzii. Prin urmare, articolul unic pct. 3 [cu referire la art. 10 alin. (1) teza întâi] din legea criticată nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție. ...