Decizia CCR nr. 69/2021Punctul 41

41. În sfârșit, autorii susțin că art. 13 din legea criticată încalcă art. 1 alin. (5) , art. 15 alin. (2) , precum și art. 13-15 și art. 54 din Legea nr. 24/2000. Autorii apreciază că aplicarea plafoanelor instituite prin lege în cazul contractelor în curs de derulare, în temeiul impreviziunii, este o soluție în contradicție cu însuși conceptul de DAE. Potrivit legislației în materia protecției consumatorilor, DAE este un indicator care se calculează și se determină în contract la încheierea acestuia și reflectă analiza efectuată pe baza ipotezelor de calcul cunoscute la momentul respectiv. Prin urmare, modificarea DAE pe parcursul derulării contractului este incompatibilă cu însăși noțiunea de DAE. Nu există nicio dispoziție în Legea privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive sau în legislația privind protecția consumatorilor care să oblige instituțiile de credit la modificarea DAE pe parcursul derulării contractului. Prin ipoteză, DAE nu se aplică unui contract în curs de derulare, ci doar contractelor în curs de formare, deoarece DAE face parte din etapa de negociere precontractuală și reflectă în contract costul total al creditului convenit de părți la momentul încheierii contractului. Cum legea criticată plafonează DAE, prin ipoteză, ar trebui să aibă în vedere momentul încheierii contractului, iar nu un moment ulterior, fiind evidentă contradicția dintre norma tranzitorie și plafonarea DAE din cuprinsul acesteia. ...