Decizia ÎCCJ nr. 56/2026 (HP)Punctul IV

IV. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea 13. Completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în Dosarul nr. 1.243/87/2024 apreciază că nu există un temei legal care să permită reanalizarea modului de stabilire a unui drept salarial plătit în baza Legii-cadru nr. 153/2017, pe calea acțiunii de drept comun tinzând la „recalcularea“ respectivului drept pentru perioada de acordare, în interiorul sau în afara termenului de prescripție față de data stabilirii și a plății. Subliniind că recalcularea, întâlnită mai degrabă în materia asigurărilor sociale, este o operațiune care intervine pentru elemente noi, neavute în vedere la momentul stabilirii dreptului, pentru că nu au fost și, în mod obiectiv, nu puteau fi cunoscute, instanța de trimitere a apreciat că erorile de interpretare și de aplicare a legii, cu ocazia stabilirii dreptului, nu sunt remediabile pe calea „recalculării“ cerute instanțelor dreptului muncii, ci exclusiv prin intermediul contestației reglementate de art. 37 din Legea-cadru nr. 153/2017, iar existența sau comunicarea unui act administrativ cu acest obiect are efecte numai cu privire la data de la care curge termenul pentru depunerea contestației, prorogândo corespunzător și fără posibilitatea ordonatorului de credite de a se apăra prin excepția de tardivitate, dacă nu face dovada îndeplinirii condiției de la care contestația putea fi formulată. În toate cazurile, eventuala necomunicare a actului administrativ nu influențează procedura de urmat împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite și nu deschide calea unei acțiuni directe la instanța de drept comun, fără limită în timp, cu efecte sancționabile în interiorul sau chiar în afara termenului de prescripție, dacă excepția de prescripție nu este invocată în termenul legal. ... 14. Instanța de trimitere apreciază, așadar, că modalitatea de stabilire a tuturor drepturilor care fac obiectul Legii-cadru nr. 153/2017, pe baza interpretării și aplicării ei, nu poate fi combătută decât pe calea procedurii pe care o pune la dispoziție în acest sens, în mod expres, iar art. 37 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu autorizează alternativa acțiunii de drept comun, având aceeași finalitate. În acest context, a subliniat că partea, care nu a urmat procedura imperativ prevăzută pentru contestarea unui drept stabilit în domeniul salarizării legale, nu se poate prevala de propria omisiune pentru a urma o altă cale judiciară, mult mai avantajoasă, pentru valorificarea acelorași pretenții. ... ...