Decizia ÎCCJ nr. 62/2026 (HP)Punctul VII

VII. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării 41. S-a concluzionat că se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării, întrucât nu este îndeplinită cea de-a treia condiție impusă de art. 475 din Codul de procedură penală, cu referire la absența unui recurs în interesul legii pe rol cu privire la aceeași chestiune de drept. Astfel, prin această ultimă condiție de admisibilitate, s-a consfințit caracterul subsidiar al hotărârii prealabile față de mecanismul recursului în interesul legii, întrucât acesta din urmă are un domeniu de aplicabilitate mai extins, legiuitorul statuând că, în cazul în care există aceeași chestiune de drept invocată, concomitent, prin intermediul ambelor mecanisme de unificare, interpretarea este atribuită completului învestit cu soluționarea recursului în interesul legii. ... 42. Pe fondul chestiunii de drept s-a opinat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.381 alin. (2) și (3) din Codul civil, art. 1.531 alin. (1) , (2) și (3) din același cod, art. 1.535 alin. (1) din Codul civil și ale art. 25 raportat la art. 397 din Codul de procedură penală, în cazul răspunderii civile delictuale, repararea integrală a prejudiciilor materiale și morale produse prin accidente de circulație presupune stabilirea dobânzilor legale penalizatoare de la data rămânerii definitive a hotărârii, întrucât doar de la acest moment creanța este certă, lichidă și exigibilă. ... ...