Decizia ÎCCJ nr. 53/2026 (HP)Punctul VII

VII. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 46. S-a concluzionat că se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării, întrucât nu este îndeplinită cea de-a doua condiție impusă de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv soluționarea pe fond a cauzei nu depinde de lămurirea chestiunilor de drept ce fac obiectul prezentei sesizări. Intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedura reglementată de art. 475 din Codul de procedură penală este legitimă atunci când tinde la clarificarea înțelesului uneia sau mai multor norme juridice ambigue sau complexe, al căror conținut ori a căror succesiune în timp poate da naștere unor dificultăți rezonabile de interpretare pe cale judecătorească, afectând, în final, unitatea aplicării lor de către instanțele naționale. ... 47. Or, raportat la cerințele stabilite de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție pe cale jurisprudențială - Decizia nr. 5 din 10 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 11 martie 2016 - și la conținutul și interpretarea dispozițiilor legale incidente în materie, s-a constatat că nu există vreo îndoială rezonabilă cu privire la modalitatea de soluționare a întrebării adresate de instanța de trimitere. ... 48. S-a considerat că aplicarea corectă a dispoziției legale a cărei interpretare se solicită se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate, nefiind necesară intervenția instanței supreme prin mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 49. Totodată, pentru argumentele teoretice expuse pe larg, care diferențiază cele două cauze de reducere a pedepsei, s-a concluzionat că, în niciun caz, nu se poate ajunge la valorificarea de două ori a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a prevederilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, în cazul în care sunt întrunite condițiile prevăzute de ambele acte normative. De altfel, practica judiciară consacrată și consolidată este în sensul că cele două beneficii legale prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 15 din Legea nr. 143/2000 nu se cumulează. ... ...