Decizia ÎCCJ nr. 20/2017 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al Direcției legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție: S-a susținut că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, formulată în Dosarul nr. 1.211/1/2017, este inadmisibilă, întrucât nu întrunește condiția de admisibilitate prevăzută în art. 475 din Codul de procedură penală privind existența unei legături de dependență între lămurirea chestiunii de drept și soluționarea pe fond a cauzei. Opinia exprimată se întemeiază pe jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care conturează condiția de admisibilitate privind existența unei legături de dependență între lămurirea chestiunii de drept și soluționarea pe fond a cauzei. În acest sens: – în considerentele Deciziei nr. 8/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 3 iunie 2015) și ale Deciziei nr. 16/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015), Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că această condiție de admisibilitate (chestiunea de drept supusă dezlegării să conducă la soluționarea pe fond a cauzei), prin referirea explicită la soluționarea pe fond a cauzei, impune ca dezlegarea chestiunii de drept care formează obiectul sesizării să fie determinantă pentru rezolvarea acțiunii penale sau a acțiunii civile în procesul penal; ... – în considerentele Deciziei nr. 7/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 25 mai 2015), Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut că prin sintagma soluționarea pe fond a cauzei, folosită de legiuitor în cuprinsul art. 475 din Codul de procedură penală pentru a desemna legătura obiectivă dintre chestiunea de drept supusă interpretării și procesul penal în curs, se înțelege dezlegarea raportului juridic penal născut ca urmare a încălcării relațiilor sociale proteguite prin norma de incriminare, inclusiv sub aspectul consecințelor de natură civilă; ... – în considerentele Deciziei nr. 26/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 2 februarie 2016), Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că, în conformitate cu dispoziția legală precitată (art. 475 din Codul de procedură penală), este necesar ca interpretarea dată de instanța supremă dispoziției de drept substanțial sau procesual cu care a fost învestită să aibă consecințe asupra modului de rezolvare a fondului cauzei, de lămurirea acesteia depinzând soluția dată acțiunii penale și/sau civile cu care instanța a fost învestită. ... Astfel, în raport cu jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, lămurirea chestiunii de drept care formează obiectul Dosarului nr. 1.211/1/2017 nu are un caracter determinant pentru rezolvarea acțiunii penale în procesul penal, neexistând o relație de dependență între lămurirea chestiunii de drept și soluția dată acțiunii penale cu care instanța a fost învestită. Opțiunea legiuitorului de a restrânge sfera de aplicare a dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală prin introducerea condiției privind „existența unei legături de dependență între lămurirea chestiunii de drept și soluționarea pe fond a cauzei“ conduce la concluzia că mecanismul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este rezervat, în principiu, domeniului chestiunilor de drept material. Prin excepție, mecanismul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile poate fi utilizat în domeniul chestiunilor de drept procesual, în ipoteza în care există o relație de dependență între lămurirea chestiunii de drept procesual și soluția pe care instanța o va pronunța în cauză. Totodată, potrivit jurisprudenței Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, reflectată în Decizia nr. 28/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 9 decembrie 2015) și în Decizia nr. 1/2017 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 februarie 2017), este necesar ca sesizarea să tindă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea implicită a unor chestiuni ce țin de particularitățile fondului speței (Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Decizia nr. 14/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iunie 2015). În ipoteza aprecierii ca admisibile a unor sesizări prin care se tinde la dezlegarea unor probleme pur teoretice ori la soluționarea propriu-zisă a unor chestiuni ce țin de fondul cauzei există riscul transformării mecanismului hotărârii prealabile fie într-o ,,procedură dilatorie pentru litigii caracterizate, prin natura lor, ca fiind urgente, fie într-o procedură care va substitui mecanismul recursului în interesul legii“. Examinarea încheierii de sesizare conduce la concluzia că, prin sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în Dosarul nr. 1.211/1/2017, nu se tinde la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, ci la rezolvarea implicită a unor chestiuni ce țin de particularitățile cauzei. Practic, prin sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se tinde la evaluarea legalității rapoartelor de constatare tehnico-științifică întocmite, în cauză, în condițiile în care obligația de păstrare a contraprobelor nu a fost respectată, și la stabilirea sancțiunii pe care instanța de apel o poate aplica în cazul nerespectării acestei obligații. Așadar, prin sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se solicită interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, ci evaluarea legalității unui mijloc de probă administrat în condițiile particulare ale cauzei și stabilirea modului în care acest mijloc de probă poate fi valorificat în speță. În plus, în cauză, prin Încheierea din 23 martie 2016, rămasă definitivă prin respingerea contestațiilor, judecătorul de cameră preliminară a respins excepțiile formulate de inculpați cu privire la legalitatea probelor administrate și a constatat legalitatea administrării probelor, admiterea sesizării echivalând cu un control judiciar exercitat de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la încheierea judecătorului de cameră preliminară. ...