Decizia ÎCCJ nr. 74/2026 (HP)Punctul VIII

VIII. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării 56. S-a concluzionat că se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării, întrucât nu este îndeplinită cea de-a doua condiție impusă de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv soluționarea pe fond a cauzei nu depinde de lămurirea chestiunilor de drept ce fac obiectul prezentei sesizări. Intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedura reglementată de art. 475 din Codul de procedură penală este legitimă atunci când tinde la clarificarea înțelesului uneia sau al mai multor norme juridice ambigue sau complexe, al căror conținut ori succesiune în timp poate da naștere unor dificultăți rezonabile de interpretare pe cale judecătorească, afectând, în final, unitatea aplicării lor de către instanțele naționale. ... 57. S-a argumentat că din succesiunea în timp a deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale Curții Constituționale, cu privire la problema de drept, precum și intervențiile legislative la Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator^10, rezultă că medierea are un regim juridic propriu, iar pentru a analiza incidența acestei cauze trebuie îndeplinite exclusiv condițiile prevăzute de art. 67 din Legea nr. 192/2006, neputându-i fi aplicate prin analogie dispozițiile art. 158 și 159 din Codul penal. ^10 Prin Legea nr. 97/2018, având ca obiect instituirea unor măsuri de protecție a victimelor infracțiunii, legiuitorul a intervenit asupra Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator și prin art. II a modificat dispozițiile ce au făcut obiectul controlului de constituționalitate, prevăzând expres în cadrul alin. (2^2) alart. 67 din Legea nr. 192/2006 că încheierea unui acord de mediere în latura penală a unei infracțiuni, conform alin. (1) , constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală ce poate interveni până la citirea actului de sesizare a instanței. ... 58. Prin urmare, regulile aplicabile instituției medierii sunt prevăzute exclusiv de Legea nr. 192/2006, care cuprinde alături de dispozițiile generale și dispoziții speciale privind medierea în cauzele penale, respectiv secțiunea a 2-a - Dispoziții speciale privind medierea în cauzele penale, art. 67-70. ... 59. Stabilirea domeniului de aplicare a instituției medierii prin trimitere la cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală nu poate avea semnificația unei trimiteri la condițiile prevăzute de art. 158 și 159 din Codul penal, deoarece, pe de o parte, lipsește o astfel de precizare în conținutul legii, iar, pe de altă parte, legiuitorul a calificat instituția juridică a medierii ca fiind o cauză distinctă de încetare a procesului penal. ... 60. Mai mult decât atât, cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală au corespondent în planul dreptului penal cauzele care înlătură răspunderea penală, astfel încât reglementarea distinctă a încheierii unui acord de mediere în cuprinsul art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală, alături de retragerea plângerii prealabile și împăcare, relevă caracterul medierii de cauză care înlătură răspunderea penală sui-generis, distinctă de împăcare și retragerea plângerii prealabile. ... 61. În concluzie, s-a considerat că jurisprudența și dispozițiile legale incidente în materie oferă suficiente repere privind natura juridică autonomă a medierii față de instituția împăcării și a retragerii plângerii prealabile. ... ...