Decizia CCR nr. 893/2020Punctul 9

9. Raportat la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție și ale art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, autoarea excepției susține că prin legiferarea stingerii datoriilor în urma dării în plată Banca ajunge cel mai adesea în situația în care, prin efectul legii, este, pe de o parte, forțată să primească în proprietate un bun (cu toate consecințele care decurg de aici, inclusiv costuri de administrare și conservare a unui set numeros de imobile), iar, pe de altă parte, este lipsită de posibilitatea de valorificare a unei părți din creanța sa, fără a primi în schimb vreo compensație, ceea ce echivalează cu o reală expropriere fără dreaptă și prealabilă despăgubire. Așa fiind, consideră că este esențial în analiza constituționalității Legii nr. 77/2016 să se verifice dacă, în realitate, legea nu conduce la golirea de conținut a dreptului creditorului sau aduce atingere însăși substanței dreptului garantat, caz în care legea este contrară art. 44 din Constituție. Exproprierea cu privire la dreptul de creanță al creditorului reprezintă o măsură severă, deoarece prin aceasta nu se instituie o simplă limitare a dreptului creditorului, ci reprezintă chiar o pierdere a însuși dreptului, expropriere care nu poate interveni decât pentru cauze de utilitate publică. Chiar dacă s-ar aprecia că utilitatea publică este reprezentată de protecția consumatorilor, întotdeauna aceasta trebuie realizată cu o dreaptă și prealabilă despăgubire. Măsurile de protecție socială nu pot fi realizate prin impunerea de consecințe nefaste asupra operatorilor economici privați, ci trebuie susținute din resurse statale, ceea ce nu se regăsește în cazul Legii nr. 77/2016, care prevede că creditorul primește în schimbul creanței proprietatea asupra unui imobil, indiferent dacă valoarea acestuia este suficientă pentru a acoperi creanța stinsă prin efectul legii. ...