Decizia CCR nr. 875/2020Punctul 3

3. În motivarea obiecției de neconstituționalitate se susțin următoarele: (1) Legea pentru acordarea unui stimulent de risc pentru personalul din învățământ în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 încalcă dispozițiile art. 17 alin. (1) din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, cu consecința nerespectării art. 1 alin. (5) din Constituția României. 4. Astfel, din parcurgerea dispozițiilor normative cuprinse în art. 1 și 2 din lege rezultă că acestea reglementează în domeniul personalului plătit din fonduri ale bugetului de stat, realizând modificări de cheltuieli în conținutul bugetului de stat pentru anul 2020, aprobat prin Legea nr. 5/2020. Or, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, nu se pot promova acte normative care conduc la creșterea cheltuielilor de personal în sectorul bugetar cu mai puțin de 180 de zile înainte de expirarea mandatului Guvernului. ... 5. Conform procedurii legislative descrise în cuprinsul sesizării, rezultă că legea criticată a fost promovată la data de 14 septembrie 2020 și adoptată la data de 13 octombrie 2020, în condițiile în care mandatul Guvernului expiră la data încheierii mandatului actualului Parlament, respectiv 20 decembrie 2020. Ca urmare, actul normativ a fost adoptat în interiorul termenului de 180 de zile până la expirarea mandatului Guvernului, fiind încălcate dispozițiile legale menționate, cu consecința nerespectării art. 1 alin. (5) din Constituția României. ... (2) Legea pentru acordarea unui stimulent de risc pentru personalul din învățământ în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 încalcă dispozițiile art. 111 alin. (1) și ale art. 138 alin. (5) din Constituția României. 6. Expunându-se, pe larg, jurisprudența Curții Constituționale referitoare la interpretarea și aplicarea textelor constituționale invocate și raportându-se considerentele acesteia la procedura parlamentară urmată de legea criticată, se susține că, pe de o parte, conform art. 111 alin. (1) din Constituție, textele din lege care afectează prevederile bugetului de stat nu au fost însoțite de dovada solicitării informării Parlamentului de către Guvern, solicitare care ar fi trebuit să fie formulată de președintele Senatului, și nici de dovada că această informare a fost solicitată ulterior, pe parcursul derulării procedurii de la Camera Deputaților, iar, pe de altă parte, că inițiatorii propunerii legislative nu au solicitat Guvernului fișa financiară prevăzută de dispozițiile art. 138 alin. (5) din Constituție și art. 15 din Legea nr. 500/2002. Or, din datele existente la nivelul Ministerului Finanțelor Publice, impactul suplimentar asupra cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat determinat de adoptarea acestei măsuri este de circa 713,1 milioane de lei lunar, respectiv de 1.707,5 milioane de lei în anul 2020. Așa fiind, în conformitate cu practica constantă a Curții Constituționale, se apreciază că în lipsa unei fișe financiare la momentul adoptării legii și în lipsa unui dialog real între Guvern și Parlament nu se poate trage decât concluzia că la adoptarea legii s-a avut în vedere o sursă de finanțare incertă, generală și lipsită de un caracter obiectiv și efectiv, nefiind, așadar, reală. Ca urmare, Legea pentru acordarea unui stimulent de risc pentru personalul din învățământ în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 aduce atingere dispozițiilor cuprinse în art. 111 alin. (1) și art. 138 alin. (5) din Constituție. ... (3) Dispozițiile art. 1 și 2 din Legea pentru acordarea unui stimulent de risc pentru personalul din învățământ în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție. 7. Se susține că prin aceste dispoziții se instituie un tratament diferențiat nejustificat între beneficiarii acestei propuneri legislative și celelalte categorii de personal plătit din fonduri publice din alte instituții sau autorități publice, care nu beneficiază de un stimulent de risc în contextul situației epidemiologice actuale determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2. ... 8. Expunându-se, pe larg, jurisprudența Curții Constituționale în materie și aplicând aceste statuări în prezenta cauză, se susține că acele categorii de personal care nu sunt, prin desfășurarea de proceduri medicale în vederea prevenirii, tratării și combaterii epidemiei, în contact direct cu persoane infectate cu virusul SARS-CoV-2 se află într-o situație distinctă care nu justifică, rațional și obiectiv, acordarea unui spor de natura celui prevăzut de legea supusă criticii de neconstituționalitate. Discriminarea apare, prin urmare, real și obiectiv, în compararea activității categoriei de personal vizate de lege cu celelalte categorii de funcționari publici, exclusiv categoria personalului medical, care desfășoară activități zilnice în relația cu publicul, având aceeași expunere la infectarea cu virusul SARS-CoV-2 ca personalul prevăzut în legea supusă controlului de constituționalitate. Ca urmare, întrucât creează discriminare în raport cu alte categorii de funcționari publici aflați în situații similare, dispozițiile menționate încalcă prevederile art. 16 din Constituție. ... 9. În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) și art. 17 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Avocatului Poporului pentru a comunica punctul lor de vedere. ... 10. Președintele Senatului a transmis punctul său de vedere cu Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 7.683 din 16 noiembrie 2020, prin care se solicită Curții să respingă sesizarea de neconstituționalitate formulată de Guvernul României, pentru considerentele ce urmează a fi expuse, în esență. ... ...