Decizia CCR nr. 868/2020Punctul 19

19. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea observă că aceste norme reglementează cu privire la jurisdicții speciale administrative care sunt prevăzute de art. 21 alin. (4) din Constituție și care au un regim juridic distinct de recursul prealabil sau grațios. Față de această împrejurare, Curtea reține că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. În acest context, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă, aceste norme nefiind incidente în cauză. De altfel, prin critica de neconstituționalitate se urmărește ca normele supuse controlului de constituționalitate să primească o interpretare pe care să o realizeze instanța de contencios constituțional, interpretare care, practic, să conducă la o modificare a acestora în sensul aplicabilității la speța dedusă judecății. Or, Curtea constată că asemenea critici nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, întrucât singura autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul, astfel cum dispune art. 61 alin. (1) din Constituție. Ca atare, și din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. ...