Decizia ÎCCJ nr. 42/2026 (HP)Punctul VII
Punctul VII
VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie
33. Cu privire la întrebarea ce face obiectul prezentei sesizări, în urma examinării hotărârilor judecătorești relevante, înaintate de către curțile de apel, și a punctelor de vedere teoretice exprimate, au rezultat două orientări. ...
34. Într-o primă orientare, s-a apreciat că dispozițiile legale supuse analizei trebuie interpretate în sensul că este necesară trecerea terenului din domeniul public în domeniul privat al statului pentru realizarea punerii în posesie, chiar dacă terenul respectiv reprezintă vechiul amplasament al beneficiarului reconstituirii, iar stabilirea amplasamentului s-a dispus prin hotărâre judecătorească anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. ...
35. În argumentarea acestei opinii s-a arătat că:
(i) potrivit dezlegării obligatorii a Curții Constituționale a României, dată prin Decizia nr. 395/2017, prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 au fost apreciate constituționale doar în măsura în care restituirea terenurilor forestiere aparținând domeniului public al statului se realizează numai după trecerea prealabilă a acestor terenuri în domeniul privat al statului; ...
(ii) se opune oricărei alte interpretări caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică, înscris în cuprinsul dispozițiilor art. 861 alin. (1) din Codul civil și ale art. 136 alin. (4) din Constituția României; ...
(iii) prin Decizia Curții Constituționale nr. 395/2017 s-a statuat că dreptul de proprietate se naște la data emiterii titlului de proprietate, și nu la data hotărârii judecătorești sau a oricăror alte acte premergătoare; ...
(iv) bunurile din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, astfel că nu pot fi înstrăinate sau transferate direct către o persoană fizică sau juridică fără o schimbare prealabilă a regimului lor juridic; ...
(v) Legea nr. 165/2013 a fost concepută pentru a unifica și clarifica procedurile de restituire și, ca atare, chiar și în cazul unor hotărâri judecătorești anterioare, procesul de punere în posesie trebuie să respecte prevederile legale în vigoare la momentul realizării efective a punerii în posesie și emiterii titlului de proprietate; ...
(vi) procedura prealabilă de trecere a terenului din domeniul public în domeniul privat al statului (sau al unității administrativ-teritoriale, după caz) asigură legalitatea procesului de restituire și respectă principiile constituționale privind regimul juridic al proprietății publice, această interpretare fiind în acord cu decizia Curții Constituționale anterior menționată și cu scopul Legii nr. 165/2013, de a asigura o finalizare unitară și predictibilă a procesului de restituire a proprietăților; în același sens sunt și dispozițiile art. 35 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare [art. 34 alin. (1) formă inițială], potrivit cărora: „Terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 și înregistrate ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar general și în amenajamentele silvice“. Totodată, conform art. 5 alin. (2) din același act normativ: „Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.“; ...
(vii) conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările și completările ulterioare: „Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel.“; ...
(viii) Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 395/2017, a reținut că terenurile forestiere pot fi destinate reconstituirii dreptului de proprietate privată, în condițiile legii speciale, însă numai după trecerea lor în domeniul privat al statului, în condițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările și completările ulterioare, condiții în care este îndeplinită și cerința păstrării unui just echilibru între protecția drepturilor foștilor proprietari și realizarea interesului general al societății în apărarea și garantarea dreptului de proprietate publică al statului, în acord cu principiile enunțate în art. 2 din Legea nr. 165/2013; ...
(ix) în verificarea constituționalității art. 13 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în decizia anterior menționată, instanța constituțională nu a făcut nicio distincție după cum terenurile forestiere aparținând domeniului public al statului a căror restituire este solicitată reprezintă sau nu vechiul amplasament; ...
(x) prin Decizia nr. 23 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanța supremă a constatat, în esență, că dispozițiile art. 9 alin. (1) și (1^1) din Legea nr. 1/2000, precum și cele conținute în art. III alin. (1^1) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, nu pot reglementa o dezafectare ope legis din domeniul public al statului, prin trecerea respectivelor terenuri în domeniul privat, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea foștilor proprietari, statuându-se că „se impune îndeplinirea cerințelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, care stipulează că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin Constituție sau prin lege nu se prevede altfel“; ...
(xi) instanța supremă a mai statuat că „Niciuna dintre legile fondului funciar nu prevede o situație derogatorie, în sensul că trecerea imobilelor din domeniul public în cel privat să se realizeze altfel decât potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998“ și că „se poate concluziona că dreptul de proprietate publică nu încetează decât prin modalitățile indicate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, în caz contrar fiind încălcat caracterul inalienabil al terenurilor proprietate publică (...)“; ...
(xii) regimul juridic al domeniului public nu poate fi modificat decât prin act administrativ de transfer, conform legii; ...
(xiii) prin art. III din Legea nr. 215/2023 pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, legiuitorul a prevăzut că „Procedurile aflate în derulare în vederea trecerii terenurilor agricole și forestiere din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a acestuia (...) vor continua și se vor completa cu dispozițiile prevăzute de prezenta lege“, ceea ce demonstrează aplicabilitatea uniformă a cerințelor normative analizate; ...
(xiv) prevederile art. 361 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare (corespondent art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările și completările ulterioare, în varianta anterioară abrogării intervenite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019), precum și cele ale art. 7 alin. (3) și art. 51 din Codul silvic constituie reglementări de drept comun care guvernează trecerea bunurilor din domeniul public în domeniul privat. Aceste norme nu cunosc excepții în funcție de destinația ulterioară a bunului sau de momentul stabilirii acestei destinații. Prin urmare, nici măsurile reparatorii instituite prin legislația referitoare la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv nu pot deroga de la principiile generale ale dreptului proprietății publice. O astfel de interpretare este susținută și prin Decizia nr. 23 din 17 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a confirmat că sintagma „în condițiile legii“ din cuprinsul legislației fondului funciar trebuie înțeleasă în sensul trimiterii la condițiile prevăzute pentru trecerea din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului. Această interpretare își păstrează valabilitatea indiferent de specificul fiecărui caz în parte. ... ...
36. Într-o a doua orientare s-au considerat că nu este necesară trecerea terenului din domeniul public în domeniul privat al statului pentru realizarea punerii în posesie, chiar dacă terenul respectiv reprezintă vechiul amplasament al beneficiarului reconstituirii, iar stabilirea amplasamentului s-a dispus prin hotărâre judecătorească anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. ...
37. În susținerea acestei orientări s-au reținut caracterul obligatoriu al hotărârii judecătorești și necesitatea aplicării cu prioritate a prevederilor art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în defavoarea celor cuprinse de art. 136 alin. (4) din Constituție. ...
38. Prin Adresa nr. 2.595/III-5/2025 din 24 iunie 2025, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară - Serviciul de recursuri în interesul legii a comunicat faptul că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării formulate de Tribunalul Maramureș - Secția I civilă. ... ...
Sursa oficială ↗