Decizia CCR nr. 749/2020Punctul 6

6. Cu privire la dispozițiile art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală, se susține că acestea sunt neconstituționale, deoarece nu prevăd obligativitatea efectuării unei expertize, în situația în care concluziile raportului de constatare sunt contestate. Se arată că, anterior modificării prevederilor art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală prin art. II pct. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, acestea reglementau obligația organelor judiciare de a dispune efectuarea unei expertize, în ipoteza analizată. Se susține că soluția legislativă este criticabilă, sub un prim aspect, întrucât poate conduce la situația în care probele furnizate de mijlocul de probă obținut printr-un procedeu probator total necontradictoriu pot fundamenta acuzația formulată împotriva unei persoane și, deopotrivă, condamnarea aceleiași persoane, iar acuzatul poate contesta doar a posteriori concluziile din cuprinsul raportului de constatare. Se arată că, în această situație, nu există certitudinea că, ulterior contestării probelor obținute într-o procedură necontradictorie, se va impune administrarea unui alt procedeu probator în condiții de contradictorialitate, cu respectarea principiului egalității armelor. Se arată că utilizarea constatării în locul expertizei, atunci când aceasta este posibilă, are ca efect încălcarea dreptului la apărare, deoarece, la efectuarea celei dintâi, suspectul sau inculpatul nu poate apela la un specialist care să îi reprezinte interesele, posibilitate pe care o are în cazul expertizei, conform art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la garanția contradictorialității, în materia administrării probei cu expertiza, respectiv la hotărârile din 19 iulie 1995, 20 iulie 2001, 28 iunie 2001 și 2 iulie 2005, pronunțate în cauzele Kerojavi împotriva Finlandei, paragraful 42, F.R. împotriva Elveției, paragraful 39, și Pellegrini împotriva Italiei, paragraful 45. ...