Decizia CCR nr. 749/2020Punctul 9

9. Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Referitor la art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală, se susține că acesta nu neagă dreptul suspectului sau al inculpatului de a solicita efectuarea unei expertize, ci lasă la aprecierea organelor judiciare utilitatea efectuării ei, indiferent dacă această necesitate este impusă de nelămurirea organului judiciar sau de susținerile părților prin care acestea contestă raportul de constatare. Se arată că instanța de judecată nu este obligată să adopte concluziile raportului de constatare sau chiar de expertiză, iar valoarea lor probantă nu este prestabilită de dispozițiile Codului de procedură penală, acestea fiind supuse, conform art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, liberei aprecieri a organelor judiciare, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Se arată că soluția juridică potrivit căreia efectuarea expertizei nu este obligatorie în ipoteza reglementată la art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil prin soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Cu privire la dispozițiile art. 92 alin. (2) din Codul de procedură penală, se susține că acestea nu încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare și că, în ipoteza luării unor declarații de martori, în etapa urmăririi penale, fără ca numele acestora să fie aduse la cunoștința apărătorului inculpatului, inculpatul sau oricare dintre părți pot contesta și pot formula obiecții și precizări cu privire la aceste declarații, putând solicita reaudierea martorilor. Mai mult, se arată că, în etapa cercetării judecătorești, aceeași martori vor fi audiați nemijlocit, în condiții de contradictorialitate, probele neavând valoare dinainte stabilită. Referitor la art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală, se susține că lipsa menționării exprese în categoria nulităților absolute a dispozițiilor legale privind sesizarea instanței nu încalcă dreptul la un proces echitabil, câtă vreme sesizarea instanței face obiectul unei întregi proceduri, respectiv a procedurii camerei preliminare, care constituie un filtru în cadrul căruia este verificată și legalitatea sesizării instanței. Cu privire la dispozițiile art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, se susține că legiuitorul a limitat cazurile de nulitate relativă ce pot fi invocate în etapa contestației formulate împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară la cauzele de nulitate invocate în fața judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond pentru a asigura soluționarea cu celeritate a procesului penal. Se mai arată că procedura camerei preliminare are un caracter contradictoriu, la ea putând participa inculpatul, care are posibilitatea, în acest fel, să formuleze apărările pe care le consideră necesare. ...