Decizia CCR nr. 751/2020Punctul 4

4. În ceea ce privește dispozițiile art. 19 din Legea nr. 136/2020, reprezentanta Avocatului Poporului arată că reglementează o nouă instituție juridică ce decurge din raporturile de muncă, respectiv detașarea care, în viziunea legiuitorului, tinde să aibă un caracter de transfer forțat, impus într-un mod arbitrar. Mai mult, reglementările nu prevăd modalități concrete de încetare a detașării și nici garanții exprese față de prelungirea acesteia prin acte succesive dispuse pe o perioadă de cel mult 30 de zile consecutiv. În plus, spre deosebire de prevederile Codului muncii, detașarea sau prelungirea prevăzută de reglementările criticate poate fi dispusă de către conducătorul unității, în calitate de angajator, dar și de către ministerul sănătății, șeful departamentului de urgențe sau altă persoană desemnată de acesta. Mai mult, detașarea vizează modificarea raportului de muncă, iar, potrivit art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, o astfel de reglementare se realizează exclusiv prin lege organică și nu prin acte administrative care au o forță juridică infralegală, ceea ce duce la incertitudine juridică. Prin urmare, apreciază că legislația în acest sens trebuie să fie predictibilă și să asigure echilibru între dreptul angajaților și interesul public vizat. ...