Decizia CCR nr. 751/2020Punctul 19

19. În susținerea acestor critici de neconstituționalitate, Avocatul Poporului arată că, deși legiuitorul operează cu noțiunea de detașare, instituția juridică nou creată nu are caracteristicile proprii ale detașării, așa cum este ea reglementată de Codul muncii, de esența căreia este voința angajatorului. Astfel, potrivit art. 45 din Codul muncii, „Detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia.“ Or, analizând prevederile art. 19 din Legea nr. 136/2020 observă că măsura „detașării“ poate fi dispusă nu doar prin ordin al conducătorului instituției angajatoare, ci și prin ordin al ministrului sănătății, al șefului Departamentului pentru Situații de Urgență sau al persoanei desemnate de acesta. În aceste condiții, apare ca evident că legiuitorul operează cu o nouă instituție juridică, reglementată distinct de instituția detașării, având un regim juridic diferit, aspect ce presupune necesitatea unei reglementări detaliate, adecvate, cu garanții împotriva arbitrariului pentru angajații supuși acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât această măsură se poate dispune oricând, în situații de risc epidemiologic și biologic. ...