Decizia CCR nr. 751/2020Punctul 95

95. Faptul că, în condițiile art. 19 din Legea nr. 136/2020, detașarea poate fi dispusă și de către ministrul sănătății, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență sau persoana desemnată de acesta nu constituie o împrejurare de natură să atragă neconstituționalitatea reglementării. În acest sens, Curtea reține că dispozițiile de lege analizate se referă la personalul medical, paramedical și auxiliar specializat din sistemul public. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (5) -(7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Ministerul Sănătății reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătății publice, acesta asigurând coordonarea asistenței de sănătate publică. De asemenea, Curtea reține că, potrivit art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2014 privind unele măsuri în domeniul managementului situațiilor de urgență, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 4 februarie 2014, cu modificările și completările ulterioare, Departamentul pentru Situații de Urgență, asigură „coordonarea integrată, cu caracter permanent, la nivel național, a activităților de protecție civilă, de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență, de asigurare a resurselor umane, materiale, financiare și de altă natură necesare restabilirii stării provizorii de normalitate, inclusiv de prim ajutor calificat și asistență medicală de urgență, în cadrul unităților și compartimentelor de primire a urgențelor, denumite în continuare UPU/CPU, precum și în cadrul structurilor SMURD și serviciilor publice de ambulanță, până la internarea în spital sau externarea din UPU/CPU“. Astfel, Curtea constată că detașarea personalului medical din sistemul public, în condițiile art. 19 din Legea nr. 136/2020, se realizează fie de către angajator, fie de către entități care au competențe legale în asigurarea coordonării și funcționării optime a sistemului medical public, astfel încât să se asigure sănătatea populației chiar și situațiile care prezintă un caracter de risc excepțional, în acord total cu prevederile constituționale ale art. 34 alin. (2) , potrivit cărora „Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice“. ...