Decizia CCR nr. 702/2020Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) , art. 44 alin. (1) și (3) , art. 47 alin. (2) și art. 53 din Constituție. În acest sens, arată că potrivit art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 223/2015, prima orară de zbor este exclusă din soldele lunare brute realizate. Or, personalul aeronautic militar și civil a beneficiat totdeauna de indemnizația/prima orară de zbor ca parte componentă a salarizării sale speciale. Acest aspect rezultă atât din Statutul personalului aeronautic din aviația militară a României, aprobat prin Legea nr. 35/1990 (art. 8, art. 31 și anexa nr. 3 pct. 1), cât și prin art. 42 lit. e) din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România. Comparând anexele nr. 3 și nr. 4 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se observă că personalul aviatic militar avea drepturi specifice cu caracter permanent, drepturi care erau parțial diferite față de personalul din marina militară care beneficia, prin asemănare, de drepturi specifice incluse în salariu. Diminuarea bazei de calcul a pensiei militare recalculate prin eliminarea unui spor permanent, în speță prima orară de zbor, nu are o justificare rezonabilă și creează discriminare între aviația militară și marina militară. Chiar dacă denumirea de „primă“ ar conduce la ideea că această componentă a salariului ar fi fost acordată ocazional, în realitate este vorba de un drept salarial cu caracter permanent plătit pentru efectuarea lunară a unui număr de ore de zbor cerute de reglementările specifice. ...