Decizia CCR nr. 685/2020Punctul 8

8. Autorul obiecției mai susține că prevederile art. I pct. 2 [cu referire la art. 13 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 165/2013] din legea criticată au un conținut neclar și lipsit de previzibilitate, deoarece nu trimit în mod expres la art. 6 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din legea criticată, care instituie o procedură de trecere din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia a terenurilor forestiere care au fost în proprietatea statului înainte de anul 1948, iar această neclaritate conduce la interpretări contrare normelor și principiilor constituționale. Astfel, interpretarea potrivit căreia art. 13 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din legea criticată, reglementează o dezafectare ope legis a bunurilor din domeniul public al statului, prin trecerea respectivelor terenuri forestiere în domeniul privat, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea foștilor proprietari, contravine dispozițiilor art. 361 din Codul administrativ, care nu prevăd o trecere de drept a unui bun din domeniul public în cel privat al statului. De altfel, nici art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia nu prevedea o astfel de posibilitate. Se mai susține că, în vederea stabilirii regimului juridic aplicabil bunurilor în cauză, momentul de reper îl constituie data soluționării cererii de retrocedare. Astfel, cererea va putea fi direct soluționată favorabil numai în situația în care bunurile sunt în domeniul privat al statului, iar în măsura în care acestea fac parte din domeniul public, este necesară parcurgerea procedurii administrative de transfer interdomenial. ...