Decizia CCR nr. 685/2020Punctul 41

41. În prezenta cauză, Curtea reține că art. 13 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din legea criticată, menține soluția reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere pe alte amplasamente de pe raza unității administrativ-teritoriale, atunci când restituirea pe vechile amplasamente nu este posibilă și, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 395 din 13 iunie 2017, anterior citată, trimite expres, numai cu privire la terenurile forestiere care s-au aflat în proprietatea statului român înainte de anul 1948, la dispozițiile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, care se referă la procedura schimbării regimului juridic al terenurilor ce fac obiectul restituirii, aflate în proprietatea publică a statului, și trecerii acestora, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, pentru a fi afectate restituirii în natură [art. I pct. 2 din legea criticată cu referire la teza a doua a art. 13 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin norma criticată]. În schimb, textul modificator nu mai precizează în mod expres că restituirea terenurilor forestiere care au intrat în proprietatea statului după anul 1948, respectiv terenurile proprietate privată ce au făcut obiectul naționalizării, se face cu respectarea prevederilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, respectiv numai după trecerea prealabilă a acestor terenuri din domeniul public în domeniul privat al statului, în condițiile legii [art. I pct. 2 din legea criticată cu referire la teza a treia a art. 13 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin norma criticată]. ...