Decizia CCR nr. 611/2020Punctul 30

30. În realitate, pentru perioada de referință la care se raportează autorul excepției în motivarea acesteia, față de inexistența unei reglementări legale exprese, pe care legiuitorul să o fi edictat-o în urma pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, s-a apreciat în mod uniform, la nivelul instanțelor, ca urmare a soluției de principiu adoptate în ședința judecătorilor Secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 13 februarie 2017, mai sus amintite, că nu este necesară o astfel de procedură prealabilă. Ca atare, nu poate fi reținută existența unui regim juridic diferit care să poată fi analizat din perspectiva posibilei încălcări a principiului egalității invocat de autorul excepției de neconstituționalitate, de vreme ce comparația nu poartă asupra a două texte de lege care să reglementeze în mod diferit accesul la justiție, ci între o lipsă de reglementare suplinită de autorul excepției printr-o interpretare personală și un text legal în vigoare. Or, acest vid de reglementare fusese acoperit la nivelul instanțelor chemate să aplice legea prin soluția de principiu pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ, care a înlăturat posibila interpretare antamată de autorul prezentei excepții. ...