Decizia CCR nr. 595/2020Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional întrucât nu definește noțiunea de „date și informații necesare efectuării evaluării“. În acest sens, face o analogie cu Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind securitatea cibernetică a României. Consideră că argumentele cuprinse în decizia menționată sunt aplicabile mutatis mutandis prezentei cauze, întrucât, deși se referă la datele personale stocate în sectorul cibernetic, nu există niciun motiv pentru care datele personale cuprinse în contractele de vânzare a unor imobile să fie mai puțin protejate. Arată că Legea privind securitatea cibernetică viza comunicarea datelor „relevante“ către instituțiile statului, iar art. 16 alin. (6^4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 se referă la comunicarea datelor „necesare“ către evaluatori, care sunt persoane fizice sau juridice private cărora nici nu li se impune obținerea statutului de operator de date cu caracter personal. Nu există nicio garanție și niciun control privind legalitatea și legitimitatea solicitării și utilizării datelor, singurul care decide ce date este necesar să îi fie comunicate fiind evaluatorul. De asemenea, susține că textul de lege este neclar în privința persoanelor cărora le este opozabilă obligația de comunicare, enumerarea cuprinzând și sintagma „orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți imobiliare“. Totodată, prevederile criticate nu exclud de la obligația de a comunica datele nici acele categorii de deținători care au obligația legală de a păstra secretul cu privire la informațiile pe care le dețin. În opinia sa, textul de lege criticat permite abuzuri în solicitarea și utilizarea datelor privind viața privată a unor persoane. Imprecizia textului afectează întregul regim de utilizare a datelor și informațiilor, fără a identifica limitele de intervenție ale evaluatorului. Totodată, întrucât dreptul la viață intimă, familială și privată este un drept fundamental, restrângerea sa nu poate fi prevăzută decât prin lege, nu prin ordonanță de urgență. Or, comunicarea datelor către alte persoane decât cele care deja le dețin este o restrângere a dreptului la viață privată, iar textul de lege supus controlului de constituționalitate a fost introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție. ...