Decizia CCR nr. 589/2020Punctul 58

58. Cu privire la pretinsa „contradicție în termeni“ generată de dispozițiile art. 2 alin. (2) prin raportare la dispozițiile alin. (1) al aceluiași articol, Curtea apreciază necesară analiza conținutului normativ al celor două texte legale. Astfel, Curtea observă că, potrivit dispozițiilor alin. (1) , „se suspendă, pentru o perioadă de doi ani, orice operațiuni privind înstrăinarea participațiilor statului la companiile și societățile naționale, precum și la societățile la care statul are calitatea de acționar, începute anterior intrării în vigoare a prezentei legi“, iar potrivit alin. (2) , „dispozițiile alin. (1) nu se aplică operațiunilor post-privatizare și operațiunilor specifice privatizării, în cazul în care transferul dreptului de proprietate asupra participațiilor deținute de stat s-a realizat“. Din interpretarea logico-gramaticală a normelor analizate rezultă că toate operațiunile care au ca obiectiv înstrăinarea participațiilor statului (operațiuni specifice privatizării), începute anterior intrării în vigoare a legii deduse controlului și în care transferul dreptului de proprietate asupra participațiilor deținute de stat către terțe persoane nu s-a realizat, se suspendă pentru o perioadă de doi ani. Dimpotrivă, în cazul în care transferul dreptului de proprietate asupra participațiilor deținute de stat sa realizat, operațiunile specifice privatizării și cu atât mai mult operațiunile post-privatizare continuă, potrivit dispozițiilor legale, nefiind afectate de măsura suspendării prevăzută de art. 2 alin. (1) din lege. Cu alte cuvinte, ceea ce este relevant pentru a determina incidența dispozițiilor legale referitoare la suspendarea operațiunilor de privatizare este faptul ca, anterior intrării în vigoare a legii, să nu fi operat transferul dreptului de proprietate asupra participațiilor deținute de stat către terțe persoane. Or, este evident că numai într-o atare ipoteză (în care statul este încă proprietarul participațiilor) interdicția de înstrăinare poate produce efecte juridice. Sub acest aspect, Curtea reține că normele cuprinse în alin. (1) și (2) al art. 2 nu conțin reglementări contradictorii, ci statuează în mod expres atât ipoteza de incidență a măsurii suspendării, cât și ipotezele în care măsura nu este aplicabilă, conferind o rigurozitate sporită actului normativ. ...