Decizia CCR nr. 566/2020Punctul 4

4. În continuare, susține că dispozițiile art. 290 alin. (3) din Codul penal sunt lipsite de claritate și previzibilitate. Redactarea acestui articol permite interpretarea potrivit căreia autodenunțul atrage nepedepsirea pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită și în ipoteza în care intervine după sesizarea organului de urmărire penală prin denunțul altei persoane cu privire la o pluralitate de fapte de luare de mită. Astfel, se pune semnul egalității între autodenunț și recunoaștere, deși acestea sunt instituții juridice diferite. În aceste condiții, apreciază că, în cazul în care organul de urmărire penală a fost sesizat în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor corelative de dare de mită și luare de mită, autodenunțul ulterior nu poate atrage impunitatea pentru autor, astfel cum permite textul de lege criticat. Fără acest beneficiu, cel ce se autodenunță poate avea o altă atitudine procesuală, fără existența unei dependențe de organul de urmărire penală, ceea ce poate influența în mod hotărâtor situația celui acuzat de luare de mită. Totodată, arată că instanța judecătorească nu poate cenzura aplicarea de către organul de urmărire penală a acestei cauze de nepedepsire. ...