Decizia ÎCCJ nr. 19/2026 (HP)Punctul IV

IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea sesizării 17. Prin Încheierea de ședință din 2 iunie 2025, instanța de trimitere a reținut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: a) completul este învestit cu o judecată în primă instanță, iar acțiunea vizează stabilirea corectă a drepturilor de pensie ale reclamantului, fost salariat plătit din fonduri publice; ... b) soluționarea pe fond a cauzei depinde de modul de interpretare a dispozițiilor în materie de pensii indicate; ... c) pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost identificată nicio sesizare care să vizeze chestiunea de drept în discuție, astfel că instanța supremă nu a statuat în această privință; ... d) în ceea ce privește îndeplinirea condiției existenței unei veritabile chestiuni de drept, titularul sesizării a reținut că raportarea la situația judecătorului pensionat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării nu prezintă un fundament legal evident. De altfel, în calitatea sa de ordonator principal de credite și pârâtă în dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a indicat vreun text de lege care să prevadă obligativitatea unei asemenea raportări. Însă, instanța de trimitere a subliniat că dispozițiile legale examinate nu fac referire expresă la obligativitatea instanțelor de a se raporta la momentul emiterii deciziei de pensionare, deși o astfel de abordare pare a reieși din logica prevederilor legale, ce reglementează actualizarea pensiei de serviciu, care a fost stabilită prin decizia de pensionare, emisă prin raportare la condițiile concomitente acesteia, nu la cele de la data ieșirii efective la pensie. Prin raportare la acest raționament, instanța de trimitere a apreciat că problema de drept supusă dezlegării nu ar fi de o dificultate ridicată, însă a considerat că nu se poate ignora faptul că emitentul opiniei contrare este însăși instanța supremă, chiar dacă o astfel posibilă interpretare a fost propusă de instanța supremă dintr-o postură administrativă (de ordonator principal de credite) și subiectivă (de parte în proces, interesată inerent de respingerea cererii). ... ... ...