Decizia ÎCCJ nr. 422/2025 (HP)Punctul IV
Punctul IV
IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii
26. Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, reținând că:
– acțiunea se află pe rolul tribunalului și are ca obiect stabilirea drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice; ...
– de dezlegarea problemei de drept vizate depinde soluționarea pe fond a cauzei, deoarece ceea ce se dispută este chestiunea dacă sporul pentru condiții de muncă grele sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază se acordă prin raportare la nivelul sporului aflat în plată în perioada decembrie 2018, plafonat, sau se acordă la nivelul existent în momentul intervenirii unor modificări ale salariului, respectiv neplafonat; ...
– referitor la condiția noutății chestiunii de drept, din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiției conturată în procedura prevăzută de art. 519 din Codul procedură civilă rezultă că cerința noutății este îndeplinită nu numai atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, dar și în situația unor reglementări mai vechi, dar asupra cărora instanța de judecată este chemată să se pronunțe în prezent, devenind actuale prin aplicarea frecventă a normei juridice. În ambele cazuri este necesar a nu se fi dezvoltat o practică judiciară ce relevă o anumită interpretare și aplicare a normei vizate de chestiunea de drept, întrucât, după cum s-a decis în mod constant, orientarea jurisprudenței spre o anumită interpretare a normelor analizate și existența unei practici a instanțelor naționale determină pierderea caracterului de noutate al chestiunii de drept supuse analizei. În acest sens, tribunalul a reținut că examenul jurisprudențial, precum și literatura de specialitate relevă faptul că nu s-a conturat o opinie majoritară într-un anume sens. ... ...
Astfel, în practică s-a reținut, într-o opinie, că actele normative adoptate începând cu anul 2018, care blochează sporurile la nivelul lunii decembrie din anul anterior, nu pot fi aplicate fără a avea în vedere prevederile art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. Cu alte cuvinte, în cazul instituțiilor publice, dacă o persoană obține un grad profesional superior, ce implică și o majorare a salariului de bază, atunci sporul obținut de aceasta nu poate fi mai mic decât al unei persoane cu o funcție similară, doar pe motiv că cei doi angajați și-au obținut gradele profesionale în momente diferite. Dacă sporul ar fi menținut la nivelul anului 2018, aceasta ar putea fi pusă în situația de a avea venituri salariale mai mici decât ale unui salariat cu funcție similară (identitate de funcție, grad, gradație, specialitate) doar pe motiv că și-a obținut gradul într-un alt moment de timp.
Pe de altă parte, în practică a fost exprimată și opinia în sensul că legea impune obligația angajatorilor de stabilire a drepturilor salariale potrivit dispozițiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora prevederile legii de salarizare unitară se aplică etapizat, începând cu 1 iulie 2017. Din textele legale rezultă că legiuitorul se referă la cuantumul sporului, și nu la procent, astfel că angajatorul a limitat în mod corect cuantumul sporului prevăzut pentru domeniul de activitate, respectiv de 50%, la cuantumul avut în decembrie 2018, respectiv în decembrie 2019. Indiferent de salariul de bază stabilit, chiar eronat fiind, recalcularea acestuia nu este de natură a afecta și sporurile, acestea din urmă rămânând menținute la același nivel, dacă au fost acordate anterior ori rămânând plafonate, potrivit actelor normative ce au intervenit.
Nefiind conturată o practică judiciară consistentă cu privire la modalitatea de interpretare și aplicare a sporului pentru condiții de muncă, respectiv prin raportare la nivelul sporului aflat în plată în decembrie 2018, plafonat, sau la nivelul existent în momentul intervenirii unor modificări ale salariului, respectiv neplafonat, există hotărâri judecătorești definitive din care rezultă interpretarea diferită a normei juridice ce face obiectul sesizării;
– instanța supremă nu a statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ...
Sursa oficială ↗