Decizia CCR nr. 531/2020Punctul 17

17. Or, în prezenta cauză se au în vedere sancțiuni contravenționale. Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 1.360 din 27 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 15 decembrie 2009, Curtea a constatat că, în pofida faptului că acea cauză avea ca obiect o plângere contravențională, textul constituțional al art. 23 alin. (12) din Constituție, invocat în susținerea excepției de neconstituționalitate, este pertinent pentru soluționarea acesteia, având în vedere jurisprudența sa în materie și a Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, referindu-se la Hotărârea din 21 februarie 1984, pronunțată în Cauza Öztürk împotriva Germaniei, paragraful 54, instanța de contencios constituțional a arătat că în scopul aplicării prevederilor art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale [acuzație „în materie penală“], trebuie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul național; 2. natura faptei; 3. natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză. Se reține, așadar, că modul de definire a faptelor prin dreptul intern are o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii. În consecință, Curtea a constatat că gravitatea sancțiunii impuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare determină aplicabilitatea prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituție. ...