Decizia CCR nr. 480/2020Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției, care arată că la dosarul de insolvență au constatat existența anumitor documente care nu au justificare legală, spre exemplu, chiar dacă erau considerate creanțe fiscale, acestea nu aveau atașate documentațiile care să ateste acest fapt, respectiv o decizie de impunere, astfel cum este prevăzut de Codul de procedură fiscală. Prin urmare, au formulat contestație la tabelul de creanțe, acțiune care a fost însă respinsă ca fiind tardiv introdusă. În continuare, prezintă evoluția legislativă în materia insolvenței și arată care au fost modificările operate în ceea ce privește normele incidente în prezenta cauză. Având în vedere jurisprudența Curții Constituționale cu privire la accesul liber la justiție, arată că textul criticat instituie un termen de decădere de 15 zile de la data la care s-a luat la cunoștință de existența unui dol, fals sau eroare de calcul, iar din analiza procesului legislativ reiese că nu pare o motivare expresă pentru introducerea acestui termen, ci una generală, respectiv accelerarea procedurilor de insolvență. Or, în raport cu termenul pe parcursul căruia s-a desfășurat cauza pe rolul instanțelor de judecată (peste 6 ani), noul cadru legislativ nu s-a dovedit a fi benefic; în schimb s-au introdus anumite termene de prescripție, care în normele generale ce guvernează dreptul comun ori sunt imprescriptibile, cum este cazul unui fals, ori se aplică termenul general de prescripție în cazul unui dol sau termenul special în cazul unei erori de calcul care produce o leziune. În continuare, se susține că în situația unei erori de calcul, dol sau fals, cât timp instanța de judecată nu poate verifica și nu se poate pronunța asupra acestor fapte ca urmare a tardivității introducerii acțiunii în afara acestui termen impus pentru a formula acțiune în justiție, se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză și la o îndestulare cu sume necuvenite a celor care se folosesc de aceste fapte nelegale. Prin urmare, susține că soluția legislativă este una inechitabilă, deoarece limitează formularea contestației la tabelul de creanțe și, implicit, accesul liber la justiție. În final, solicită instanței de contencios constituțional să verifice dacă termenul de decădere instituit prin normele criticate este constituțional. Consideră că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale cu privire la egalitatea în drepturi, la accesul liber la justiție, la dreptul de apărare, la înfăptuirea justiției și, având în vedere că este vorba de creanțe fiscale ce nu se bazează pe un titlu just, care nu a putut fi verificat de către judecătorul-sindic, apreciază că este încălcat și art. 139 din Constituție, întrucât se aduce atingere chiar substanței dreptului. ...