Decizia CCR nr. 479/2020Punctul 8

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, deoarece în cuprinsul acestora nu este definită noțiunea de „cifră de afaceri totală“ și nici alte articole din Legea nr. 21/1996 nu conțin trimiteri la alte acte normative cu forță egală legii prin care să se precizeze înțelesul acestei sintagme. Astfel, în virtutea textului criticat, o întreprindere nerezidentă nu are niciun reper pentru a putea determina ce categorii de venituri intră în „cifra de afaceri totală“ și dacă sunt incluse toate categoriile de venituri înregistrate în țara de origine sau doar cele din România, pentru a putea determina întinderea sancțiunii legale aplicabile în virtutea prevederilor criticate. În acest context, se precizează că dispozițiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 nu pot fi interpretate prin analogie cu dispoziții din materia concentrărilor economice, ce au drept scop identificarea acelor operațiuni de concentrare economică care sunt supuse controlului ex ante al Consiliului Concurenței. Aceste aspecte au condus la o interpretare de o manieră diferită atât de către instanțele de judecată, cât și de către Consiliul Concurenței. Or, având în vedere faptul că Legea nr. 21/1996 instituie una dintre cele mai grave sancțiuni contravenționale din dreptul român, prin stabilirea acestora fără a oferi niciun alt element care să ajute la identificarea veniturilor ce intră în sfera acestei noțiuni, textul criticat este contrar principiului legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) în coroborare cu art. 23 alin. (12) din Constituție, astfel cum acesta a fost dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale. De altfel, având în vedere atât natura contravențiilor, cât și gravitatea sancțiunilor instituite de normele criticate, se consideră că acestea se încadrează în noțiunea de faptă în materie penală, astfel cum aceasta a fost definită în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. ...