Decizia CCR nr. 493/2020Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că în speță, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este afectat de vicii evidente de procedură, de legalitate, de oportunitate și de temeinicie, întrucât modul în care este redactat art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 conduce la descurajarea persoanei fizice sau juridice vătămate de un act administrativ al administrației publice de a valorifica drepturile prevăzute de art. 21 și 52 din Constituție, având în vedere faptul că autoritatea administrativă poate proceda la noi verificări și la stabilirea de noi sancțiuni chiar pe aceleași aspecte sesizate anterior. Susține, de asemenea, că art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, coroborat cu art. 14 din Normele metodologice din 31 august 2011 de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, permite ca autoritatea administrativă să poată proceda la noi verificări și la întocmirea de noi procese-verbale doar în situații speciale, de strictă interpretare. Împrejurarea că, în anul 2017, autoritatea administrativă procedează la reverificări, pe același proiect, pe aceleași contracte și documente, și stabilește noi creanțe în sarcina sa reprezintă, în opinia sa, o încălcare a prevederilor art. 41 (privind dreptul la bună administrare) și ale art. 52 (referitor la respectarea principiului proporționalității) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Mai mult decât atât, arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, autoritatea administrativă nu poate efectua noi verificări decât dacă apar elemente și date noi, necunoscute la data finalizării primului control, însă, în speță, actele supuse verificărilor au fost aceleași în toate controalele, atât în anii anteriori, cât și în 2017. Susține, astfel, că autoritatea poate să efectueze verificări la nesfârșit și să identifice „nereguli“ ori de câte ori dispune un control, iar această atitudine întrunește, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, elementele abuzului de putere, astfel cum acesta este definit atât de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cât și de prevederile mai sus menționate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Așa fiind, consideră că posibilitatea autorității administrative de a proceda la verificări sine die decurge din interpretarea art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, reglementare care, deși conține anumite limitări, conduce la descurajarea persoanei fizice sau juridice vătămate de un act al administrației publice de a-și valorifica drepturile prevăzute de art. 21 și 52 din Constituție. ...