Decizia CCR nr. 413/2020Punctul 20

20. Faptul că în acțiunea în anulare nu se pot repune în discuție aspecte care vizează soluționarea cererii din primă instanță referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată este un aspect care ține de opțiunea legiuitorului, care a ales să condiționeze exercitarea căii de atac de soluția dată în cererea principală, și nu de cea dată în cea principală sau accesorie. Astfel, numai în măsura în care este deschisă calea de atac în raport cu cererea principală, ea poartă și asupra celei accesorii [accesorium sequitur principale]. Se observă că legiuitorul a ales să condiționeze cererea accesorie de cea principală, și nu să despartă din punct de vedere al căilor de atac aspectele referitoare la capetele de cerere principale [somația de plată] față de cele ce vizează cererile accesorii [cheltuielile de judecată], chiar dacă acestea din urmă au un fundament juridic diferit. Astfel, fundamentul somației de plată constă în executarea unei creanțe certe, lichide și exigibile, pe când al cheltuielilor de judecată în culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, însă cea din urmă nu are o poziție distinctă, de sine stătătoare, ci derivă din comportamentul procesual al părții care a căzut în pretenții ca urmare a cererii principale introduse. În consecință, în măsura în care debitorul este nemulțumit de soluția dată în primă instanță referitor la cererea de somație de plată, va putea formula cerere în anulare, caz în care se poate antama și problema cheltuielilor de judecată, în timp ce, dacă debitorul este mulțumit de soluția dată în primă instanță referitor la cererea de somație de plată, nu va putea formula cerere în anulare, caz în care nu poate antama nici problema cheltuielilor de judecată. ...