Decizia ÎCCJ nr. 417/2025 (HP)Punctul XI

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 24.11.2025 · dosar 1.488/1/2025
Punctul XI
XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 42. Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 43. Din cuprinsul prevederilor legale enunțate anterior rezultă că legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea mecanismului de unificare a hotărârii prealabile, dezvoltate în jurisprudența instanței supreme, după cum urmează: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; ... b) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... c) existența unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu; ... d) soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; ... d) noutatea chestiunii de drept a cărei lămurire se solicită; ... e) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 44. Evaluând elementele sesizării, se constată că doar o parte dintre cerințele anterior enunțate sunt întrunite. ... 45. Astfel, în dosarul aflat pe rolul instanței de trimitere se află, în apel, un litigiu circumscris materiei asigurărilor sociale, hotărârea care se va pronunța fiind, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4, raportat la art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, definitivă; ca atare, primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite. ... 46. Următoarele cerințe impun ca sesizarea să urmărească obținerea unei dezlegări de principiu, în vederea preîntâmpinării apariției jurisprudenței neunitare, determinată de o chestiune de drept nouă, susceptibil a fi interpretată în mod diferit, de care depinde soluționarea pe fond a cauzei. ... 47. Condiția referitoare la noutatea chestiunii de drept a cărei dezlegare se solicită este neîndeplinită. ... 48. În evaluarea cerinței noutății relevantă este, după cum constant Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat, dezvoltarea unei jurisprudențe în materie, deoarece, pe măsură ce chestiunea de drept primește o dezlegare din partea instanțelor, caracterul de noutate se pierde. ... 49. Din această perspectivă, au fost emise adrese către toate curțile de apel, care au procedat la verificări ale jurisprudenței la nivelul instanțelor judecătorești situate în circumscripțiile lor teritoriale și au comunicat Înaltei Curți de Casație și Justiție că au identificat o serie de hotărâri judecătorești în materia care face obiectul sesizării de față. ... 50. Examenul acestora a condus spre concluzia că jurisprudența cvasiunanimă și consolidată, concordantă celei a instanței de trimitere, este în sensul că deciziile emise în baza art. 107 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 263/2010 nu sunt de plano incompatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, situația debitorului urmând a fi verificată de la caz la caz. ... 51. Pe de altă parte, în jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a reiterat în mod constant că problema de drept a cărei dezlegare se solicită pe calea mecanismului de unificare a hotărârii prealabile trebuie să prezinte o dificultate suficient de mare și că nu i se poate pretinde să ofere chestiunii de drept o rezolvare circumstanțiată elementelor factuale ale proceselor - a căror soluționare trebuie să rămână în sarcina instanțelor învestite -, ci abstractă sau, în limbajul Codului de procedură civilă, „de principiu“. ... 52. Analiza sesizării nu răspunde însă acestui deziderat. ... 53. Dacă în partea lui introductivă enunțul instanței de trimitere pare să indice că aceasta ar urmări să obțină, așa cum impune art. 519 din Codul de procedură civilă, o dezlegare de principiu - de vreme ce sesizarea vizează interpretarea art. 107 alin. (2) teza a doua și/sau a art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, pentru a se stabili dacă aceste texte de lege impun în abstract o sarcină excesivă asiguraților, incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție -, mențiunea regăsită în partea finală a sesizării o circumstanțiază la cazul în care „beneficiarul prestațiilor nu a întreprins vreo acțiune cu intenția de a induce în eroare casa de pensii sau nu a acționat cu rea-credință atunci când a depus cererea de pensionare“. ... 54. Or, astfel formulată, sesizarea se suprapune peste aspecte dezlegate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea pronunțată la 4 iulie 2023, în Cauza Dumitrescu împotriva României (Cererea nr. 36.815/20). În dosarul respectiv, reclamantei, care obținuse un certificat ce îi atesta încadrarea în gradul II de handicap, ca persoană nevăzătoare, i s-a acordat dreptul de a primi o pensie pentru limită de vârstă la 13 iulie 2012; 3 ani mai târziu, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în recurs în interesul legii, că noțiunea de „nevăzător“, menționată în legislația privind persoanele cu handicap, se referă doar la persoana cu deficiențe de vedere depline, împrejurare care a determinat casele de pensii să procedeze la o revizuire pe scară largă a pensiilor deja acordate unor solicitanți precum reclamanta. După alți 3 ani, casa de pensii a anulat decizia de pensionare a reclamantei, hotărâre menținută în procedura judiciară în care fusese contestată; subsecvent, casa de pensii a stabilit și că reclamanta trebuie să restituie suma primită cu titlu de pensie necuvenită pe o perioadă de 3 ani, calculată regresiv, hotărâre menținută, de asemenea, în procedurile judiciare care i-au urmat. Ca atare, împotriva reclamantei a fost demarată executarea silită. ... 55. Reținând, în aceste circumstanțe factuale, că acordarea, la 13 iulie 2012, a dreptului la pensie i-a generat reclamantei un drept de proprietate protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că anularea deciziei de pensionare, urmată de obligarea sa la a restitui suma încasată, constituie o ingerință în bunuri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a verificat dacă ingerința - prevăzută de Legea nr. 263/2010 - i-a impus acesteia o sarcină disproporționată și excesivă, context în care, la paragraful 25 din hotărârea adoptată, a reținut că „nu s-a susținut că reclamanta ar fi întreprins vreo acțiune cu intenția de a induce în eroare casa de pensii sau că ar fi acționat cu reacredință atunci când a depus cererea de pensionare“. ... 56. Aceste elemente, coroborate cu alte aspecte particulare ale speței, vizând comportamentul autorităților, pe de o parte, dar și situația financiară a reclamantei, pe de altă parte, au determinat Curtea Europeană a Drepturilor Omului să constate că sarcina impusă acesteia a fost excesivă și că, deci, a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. ... 57. Așa fiind, sesizarea Curții de Apel Bacău - Secția I civilă se suprapune, fie și doar în parte, peste dezlegarea oferită de instanța europeană în hotărârea amintită mai sus. ... 58. Se cuvine reamintit că, în Cauza Moskal împotriva Poloniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că principiile aplicării art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție sunt aceleași și în situația drepturilor de asigurări sociale și, așadar, după ce se verifică existența unui drept protejat de acest text, „prima cerință și cea mai importantă a art. 1 din Protocolul nr. 1 este aceea ca orice ingerință a unei autorități publice în folosința pașnică a bunurilor să fie legală, iar cea de-a doua este ca privarea de proprietate să fie în interes public și să urmărească un scop legitim, iar mijloacele folosite să fie rezonabil proporționale cu scopul urmărit“. ... 59. Ca atare, dispozițiile art. 107 alin. (2) și cele ale art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 constituie temeiul legal intern, care prevede ingerința la care s-a făcut referire mai sus. ... 60. Rămâne atributul fiecărei instanțe învestite ca, asigurând aplicarea prioritară a Convenției, astfel cum impune art. 20 din Constituție, să verifice măsura în care ingerința este în interes public și urmărește un scop legitim și în care mijloacele folosite sunt rezonabil proporționale cu scopul urmărit; în această etapă se evaluează dacă ingerința impune o sarcină excesivă asiguratului și în ea vor avea în vedere toate reperele desprinse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, vizând securitatea juridică în domeniul asigurărilor sociale, principiul „bunei guvernanțe“, conduita beneficiarilor, dar și situația lor financiară specifică. ... 61. Cum o atare evaluare se face în concret, în analiza circumstanțelor fiecărui litigiu, cerința de admisibilitate stabilită de art. 519 din Codul de procedură civilă, care impune ca, în mecanismul unificator al hotărârii prealabile, să fie identificată o chestiune de drept nouă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite, care să facă necesară o rezolvare de principiu, nu este întrunită, așa încât sesizarea de față apare ca inadmisibilă. ... ...
Sursa oficială ↗