Decizia CCR nr. 302/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele criticate sunt neconstituționale întrucât prevederile art. 135 din Codul penal au un caracter insuficient și neclar, neputând fi coroborate cu dispozițiile art. 15 din același cod care definesc trăsăturile esențiale ale infracțiunii, ca instituție de bază a răspunderii penale. Se susține că, potrivit acestora din urmă, existența infracțiunii presupune o formă de vinovăție a persoanei care săvârșește fapta comisivă sau omisivă prevăzută de legea penală, motiv pentru care răspunderea penală are un caracter personal și subiectiv. Se arată că, pentru acest motiv, forme de vinovăție prevăzute la art. 16 din Codul penal pot fi aplicate numai persoanei fizice, care prezintă trăsăturile proprii ființei umane (conștiința de sine, voință proprie etc.). Se susține că, din modul în care este reglementată răspunderea penală a persoanei juridice, conform art. 135 alin. (1) din Codul penal, aceasta pare să răspundă în mod obiectiv pentru săvârșirea de către alt subiect activ a infracțiunii care i se impută, răspundere obiectivă ce nu se regăsește printre condițiile prevăzute la art. 86 din Codul de procedură penală. Se arată că doar una dintre ipotezele reglementate la art. 135 alin. (1) din Codul penal, respectiv cea prevăzută în teza finală, vizează săvârșirea de către un terț a unui act prezumat că aparține persoanei juridice („în numele persoanei juridice“), celelalte două ipoteze („în realizarea obiectului său de activitate sau în interesul său“) vizând situații contextuale, fără cerințe de prezumtivitate. Se susține că, pentru aceste motive, în lipsa reglementării unor condiții clare, lipsite de echivoc, dispozițiile art. 135 din Codul penal permit angajarea, în mod arbitrar, a răspunderii penale a persoanei juridice, prin simpla integrare contextuală a unei fapte cu caracter penal în activitatea respectivei persoane juridice ori în sistemul intereselor acesteia, sau, dimpotrivă, neangajarea acestei forme de răspundere prin adoptarea de către aceleași organe judiciare a unei atitudini pasive, de ignorare a posibilității de intervenție activă. ...