Decizia CCR nr. 297/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 431 și art. 432 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, întrucât lasă la aprecierea completului de judecată pronunțarea soluției de admitere în principiu a contestației în anulare. Se susține că, pentru acest motiv, Decizia nr. 5 din 4 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a hotărât că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului, este neconstituțională. Se susține că, în condițiile mai sus arătate, textele criticate dau posibilitatea pronunțării unor soluții subiective și, totodată, unor abuzuri de drept din partea judecătorilor. Sunt invocate aspecte referitoare la soluționarea cauzei penale în cadrul căreia a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate. Se conchide că prevederile art. 431 și art. 432 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) , ale art. 16, art. 21 și ale art. 23 din Constituție. Se mai susține că dispozițiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală nu sunt suficient de explicite și că acestea dau naștere unor confuzii, aspect care a dus la crearea, în mod nelegal, în practică a două faze procesuale, respectiv faza admisibilității în principiu și faza analizei de fond a cererii. Se susține că cea dintâi fază procesuală anterior arătată a determinat derapaje nepermise de la sensul real al textului criticat, pentru faptul că soluțiile pronunțate în cadrul său nu sunt supuse controlului judiciar. Se susține că, întrucât contestația în anulare a fost instituită pentru îndepărtarea viciilor de ordin procedural ce atrag nulitatea actului la care aceasta se referă, împotriva soluțiilor pronunțate în cadrul ei trebuie să poată fi formulate căi de atac. ...